Bisericile din Veneţia de Jos

De la Şercaia se desprinde din drumul naţional o altă şosea, care urcă pe valea Oltului. Aici multe dintre sate sunt grupate două câte două, fiecare sat de la drum având un corespondent la 3-4 kilometri înspre pădurile de la poalele Munţilor Perşani, pe cursul aceleiaşi ape. Aşa sunt Părăul cu Gridul, Veneţia de Jos cu cea de Sus, Comăna de Jos cu cea de Sus şi Cuciulata cu Lupşa. În aceste sate există comori de nepreţuit, lăcaşuri de cult de o mare vechime şi importanţă istorică.
Biserica „Cuvioasa Parascheva”

Biserica cu hramul Cuvioasa Parascheva este prima biserică construită din piatră în satul Veneţia de Jos. Nu se cunoaşte data precisă a ridicării ei, cert este însă că ea exista la 1700, când documentele consemnează faptul că biserica ortodoxă a satului a fost dată în folosinţa celor care au trecut la greco-catolicism, credincioşii ortodocşi rămânând fără lăcaş de cult.

Biserica, monument istoric, a avut atât pictură interioară cât şi exterioară. Clopotniţa era cândva o construcţie separată, însă în 1899, cu ocazia renovării, în locul ei s-a construit turnul actual. Pentru că zidul nordic s-a deplasat, cupolele naosului s-au surpat şi în locul lor s-a construit un tavan de scândură. Au fost construiţi contraforţi pentru protejarea zidurilor, însă biserica a fost atunci tencuită şi văruită fără a mai fi pictată.

În 1948 lăcaşul de cult a revenit în proprietatea Bisericii Ortodoxe, iar începând din 1988 a intrat într-un amplu proces de restaurare: vechii contraforţi au fost înlocuiţi cu alţii din beton armat, zidul a fost întărit cu o centură din beton, a fost adăugată o încăpere pentru arsul lumânărilor, tâmplăria şi iconostasul au fost înlocuite, iar interiorul a fost împodobit cu pictură realizată în frescă.


Biserica „Adormirea Maicii Domnului”

După Uniaţia de la 1701, când vechea biserică a satului a fost dată greco-catolicilor, credincioşilor ortodocşi nu li s-a îngăduit de către autorităţi să îşi ridice altă biserică, aşa cum doreau. Atunci când conducerea imperiului a fost preluată de Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza, veneţenii şi-au spus din nou durerea, de data aceasta noului împărat. Acesta le-a acordat în 1781 aprobarea de a-şi construi o altă biserică, cu condiţia ca acest lucru să nu producă tulburări între ortodocşi şi greco-catolici şi să nu fie un îndemn de revenire a greco-catolicilor la Ortodoxie.

Zidirea bisericii a început în vara anului 1790, prin eforturile părintelui Ioan Comanici, numit şi Ionaşcu, cu un ajutor important din partea negustorului braşovean Dimitrie Scurtu. Se pare că lăcaşul de cult, construit din piatră a fost terminat în 1796, cu mult ajutor atât din partea credincioşilor ortodocşi, cât şi a celor uniţi.

Tradiţia spune că vechea clopotniţă s-a prăbuşit spre asfinţit, iar după 1801 a fost construit turnul actual puţin mai la vest decât locul iniţial, prelungindu-se astfel şi naosul, fapt dovedit prin lipsa de pictură pe această porţiune. Biserica a fost pictată de către pictorul Teodor Zugravul împreună cu fiii săi, iar ca şi element deosebit prezintă o reprezentare, pe exterior, a Adormirii Maicii Domnului, hramul acestui lăcaş de cult.

Biserica, declarată monument istoric, a fost renovată şi consolidată în 1930, iar în ultimii ani au fost efectuate din nou alte lucrări de reparaţii.

Pr. Paroh Mihai Comşulea

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 22 - noiembrie 2008