„Să ne vedem în Împărăţia lui Dumnezeu“

Interviu cu părintele Ovidiu Bostan

Numele: Ovidiu-Iulian Bostan
Data şi locul naşterii: 19 iulie 1982, Bistriţa, jud. Bistriţa Năsăud
Studii: Şcoala generală din Armeniş, jud. Caraş-Severin; Liceul Teoretic „Traian Doda“ din Caransebeş, secţia matematică-fizică; Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“ din Sibiu, promoţia 2004.
Familia: căsătorit cu Violeta, au 2 copii: Matei, de un an şi jumătate, şi Ştefan, de o lună şi jumătate.
Parohia în care slujeşte: Olteţ

Părinte Ovidiu, ce v-a determinat să alegeţi preoţia?
Nu ştiu dacă am ales-o eu sau m-a ales ea pe mine, pentru că sunt oameni care spun de exemplu că există un eveniment punctual în calea lor care i-a determinat spre teologie, spre preoţie. La mine lucrurile s-au întâmplat treptat, încă din copilăria mea. Spre exemplu îmi aduc aminte cum bunica, Dumnezeu să o ţină sănătoasă, mă învăţa să mă rog şi să mă închin la icoane.
În liceu cred că am făcut aşa, o cotitură, şi m-au ajutat mult trei oameni, din Caransebeş, unul fiind coleg de clasă, altul un vagabond de pe stradă şi al treilea un părinte călugăr de la Schitul Piatra Scrisă de lângă Armeniş. Atunci eram cam frământat şi prin discuţiile pe care le-am avut cu aceşti trei oameni am ajuns la concluzia că o să mă mântuiesc dacă voi fi în contact permanent cu o carte despre viaţa unui sfânt. Bineînţeles că nu e suficient, dar aşa credeam eu atunci. Aşa m-am decis să urmez teologia şi preoţia. Am început facultatea de teologie cu gândul de a ajunge preot şi cu acelaşi gând am şi terminat.
Mă bucur că am cunoscut aceşti 3 oameni care m-au ajutat în mod deosebit. S-au adăugat apoi şi alţii care au contribuit la îndrumarea mea pe această cale. Datorez enorm de mult şi profesoarei mele de religie din liceu, doamna preoteasă Oltea Fontul, cea care atunci când mergeam la pregătire pentru facultate, pe lângă orele de dogmatică şi istorie pe care mi le preda, îmi dădea şi de mâncare, şi bani de drum. Ea şi soţul ei, părintele Ioan, au devenit şi sprijinul familiei noastre, fiind naşii noştri de cununie.

Aveţi un model pe care doriţi să îl urmaţi şi care vă este mai aproape de suflet?
Da, modele sunt. Modelul principal pentru fiecare dintre noi trebuie să fie Domnul nostru Iisus Hristos. În plus, o persoană dragă mie şi pe care încerc să o urmez, şi să mă întărească Dumnezeu să pot, este duhovnicul meu, părintele Matei, stareţul Schitului de la Şinca Veche.

Povestiţi-ne ceva şi despre perioada studiilor.
Cred că perioada studiilor a fost cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele. Spun asta acum, dar ar trebui să mă mai întrebaţi o dată şi la sfârşitul vieţii, şi atunci sper să spun că toată viaţa mea a fost cea mai frumoasă perioadă.
Studenţia a fost cea mai frumoasă perioadă pentru că pentru mine teologia a fost o descoperire, o revelaţie. Am făcut matematică-fizică în liceu, am făcut lucruri teoretice, abstracte, numere şi vectori şi pentru mine teologia a fost ceva fascinant.

Ce v-a plăcut cel mai mult în facultate?
Dacă stau să mă gândesc acum îmi dau seama că nu mi-au rămas cursurile, ci oamenii, profesorii. Deci nu mi-aduc aminte ce am citit în cutare curs, ci ce spunea profesorul. Mi-a plăcut foarte mult felul de a fi şi felul de a expune lucrurile ale profesorului nostru de morală, Sebastian Moldovan.

Este prima parohie la care slujiţi?
Nu, este a doua. Înainte de parohia Olteţ am slujit în parohia Târnova din protopiatul Reşiţa, Episcopia Caransebeşului. Am fost hirotonit de actualul Înalt Prea Sfinţit Laurenţiu pe vremea când era episcop de Caransebeş, de Crăciunul anului 2004.

Cine vă sprijină cel mai mult în activitatea dumneavoastră?
Soţia mea. Ea e sprijinul meu şi jumătatea mea.

Spuneţi-ne ceva despre familia dumneavoastră.
Familia din care provin are 5 membri. Tata este mecanic, mama laborantă şi mai am două surori mai mici decât mine. Părinţii mei sunt de o viaţă întreagă pe şantier. Astfel eu m-am născut în Bistriţa, o soră în Petroşani şi cealaltă la Caransebeş, pentru că acolo erau părinţii mei cu serviciul.
Familia mea actuală are 4 membri: eu, soţia mea şi 2 copilaşi. Primul are 1 an jumătate şi se numeşte Matei, iar celălalt are o lună şi jumătate şi se numeşte Ştefan. Soţia mea este de aici, din Făgăraş. Ne cunoaştem de şase ani şi ne-am căsătorit în 2004, imediat după licenţa mea, iar de Crăciun în acelaşi an am fost hirotonit preot la Caransebeş. Acolo s-au născut cei 2 copilaşi ai noştri.

Cu ce gânduri aţi venit în noua parohie?
Gândul meu este să reuşim împreună să slujim lui Dumnezeu, să aducem slavă lui Dumnezeu prin viaţa noastră. Este foarte important lucru să avem conştiinţa că trebuie să ne mântuim împreună, preot şi credincioşi deopotrivă. Împreună să strângem rândurile, să ne cunoaştem foarte bine, să ne cunoaştem nevoile, dorinţele şi, ce este mai important, să ne unim în rugăciune la fiecare Sfântă Liturghie.... Cu ajutorul lui Dumnezeu nădăjduim că o să ne mutăm parohiile şi în Împărăţia Lui.

Ce le transmiteţi enoriaşilor dumneavoastră?
Le doresc şi lor şi mie să ne vedem în Împărăţia lui Dumnezeu.

Interviu realizat de Pr. Marius Corlean

Apostolat în Ţara Făgrăraşului nr. 2 - februarie 2007