Comunicarea, piatra de temelie

Una dintre cele mai serioase probleme într-o căsnicie, care ocupă şi primul loc în „topul“ motivelor de divorţ, constă în faptul că cei doi soţi sunt incapabili sau refuză să comunice. Pentru că o bună comunicare este fundamentul oricărei căsnicii fericite, lipsa acesteia sau înlocuirea ei cu una formală, superficială, aduce multă durere şi neînţelegeri.

La ce nivel comunicaţi?
Comunicarea între două persoane nu este doar existentă sau inexistentă, ci ea cunoaşte diverse grade de profunzime. Un psiholog american, John Powell, vorbeşte depre 5 niveluri de comunicare:
„Vorbire superficială“ – bazată pe întrebări de genul „Ce mai faci, ce-ai mai făcut?“ „Cum merge treaba?“, este aproape lipsită de conţinut, dar este mai bună decât o tăcere stânjenitoare.

„Conversaţie bazată pe fapte“ – există un schimb de informaţii, dar fără comentarii personale, nivelul rămânând la simpla relatare a faptelor. Sunt conversaţii banale, zgârcite în cuvinte, de genul: „Unde te duci?“ – „Pe-afară.“.

„Idei şi opinii“ – la acest nivel comunicarea este mai bună, pentru că intră în intimitatea sufletului.

„Trăiri şi sentimente“ – este nivelul unei comunicări foarte bune, cu descrierea propriilor trăiri şi sentimente, de la bucurie până la mânie şi frustrare. Acest tip de comunicare duce la formarea a doi parteneri care se simt preţuiţi, iubiţi, înţeleşi de celălalt.

„În profunzime“ – este un nivel de comunicare care nu poate fi atins permanent, ci doar din când în când, dar are o valoare deosebită. Aceste momente apar atunci când cei doi soţi sunt într-o armonie deplină de înţelegere a celuilalt, de profunzime, şi sunt de obicei relatări ale unei experienţe profunde, sau a ceva foarte personal şi intim. Comunicarea unor astfel de experienţe îmbogăţeşte relaţia şi întăreşte căsnicia.

Ea: dragoste / El: respect
Prin vorbire ne putem exprima trăirile, sentimentele, ne putem clarifica propriile idei sau dorinţe, putem lua legătura cu ceilalţi, de aceea o bună comunicare înseamnă stabilirea unei relaţii cu celălalt şi este absolut necesară într-o căsnicie. Ea însă nu se poate face oricum, pentru că există condiţii care o favorizează, aşa cum există şi bariere în calea ei, cum sunt de exemplu discursul cicălitor, critic sau moralizator, ironia sau ridiculizarea.

Dr. Emerson Eggerichs a scris o carte care se numeşte „Dragoste şi respect“, iar motto-ul ei este: „Dragostea – ceea ce-şi doreşte EA cel mai mult. Respectul – ceea de ce EL are nevoie cu disperare“. Dacă ceea ce spune sau face soţul este sau pare lipsit de dragoste, soţia suferă profund. Dacă ceea ce face sau spune ea este lipsit de respect, el se închide tot mai mult şi canalul de comunicare se îngustează până se blochează. Cu toate acestea, de foarte multe ori cei doi tind să facă exact ceea ce dăunează mai mult celuilalt: soţul este de multe ori insensibil, închis şi rece, iar soţia reproşează mereu câte ceva, neştiind că reproşul repetat este fatal pentru un bărbat şi are exact rezultatele opuse celor dorite; iar el, în loc să se conformeze celor reproşate, va simţi aceasta ca pe o agresiune lipsită de respect şi fie se va închide şi mai tare şi va deveni mai ursuz, fie va căuta respectul în altă parte…

O comunicare bună ţine de o anumită atmosferă pe care cei doi o lasă să se instaleze în familie şi de care fiecare este responsabil. V-aţi întrebat vreodată cum vă raportaţi la celălalt? Îi vorbiţi cu grijă şi afectuos sau mai apelaţi şi la ironie şi sarcasm? Sinceritatea şi explicaţiile sunt foarte importante. În cazul apariţiei divergenţelor, mai ales în cazul în care ne simţim deranjaţi de un lucru pe care îl face partenerul, psihologii ne recomandă aşa numitele „mesaje de tip Eu“.
Să luăm un exemplu: soţul îşi refuză soţia care ar vrea să iasă împreună să se plimbe sau să ia masa în oraş. La această atitudine, iată două reacţii diferite:
1. „Eşti atât de insensibil! Parcă sunt sclava ta, iar tu nu te gândeşti niciodată decât la tine! Nu vrei decât să te uiţi la televizor! M-am săturat de tine!“
2. „Chiar am nevoie de ieşirea asta… Am avut o săptămână aşa de grea şi chiar simt nevoia să ieşim puţin.“

Al doilea mesaj este un „mesaj de tip Eu“. Soţia spune doar ce simte ea, ceea ce soţul nu poate nega. Însă în primul caz soţia îl învinovăţeşte, îl judecă şi îl pune la punct, ceea ce nu face decât să îi ofere acestuia muniţie pentru a găsi un argument să fie şi mai încăpăţânat şi defensiv decât înainte. Mesajele de tip Eu, care nu acuză, elimină atacul din partea celuilalt şi acuzele reciproce. Iar rezultatele sunt de multe ori surprinzătoare, pentru că de multe ori suntem surprinşi să aflăm cum receptează celălalt lucrurile. Deseori reacţiile sunt de genul: „Nu credeam că te afectează în vreun fel…“ sau „De ce nu mi-ai spus mai demult?“. Noi de multe ori aşteptăm ca celălalt să intuiască, să simtă, să „viseze“ ce vrem noi sau ce ne afectează. Ori acest lucru este aproape imposibil, este o prejudecată preluată din comediile romantice pe care le vedem la televizor, unde totul este perfect, plin de coincidenţe şi intuiţii magice. Pentru ca celălalt să ştie ce simţim, ce ne dorim, ce ne supără, trebuie în primul rând să comunicăm.

Câteva „reguli“
Pentru a comunica mai uşor şi eficient, iată câteva „reguli“ propuse de Nancy Van Pelt:

1. Alege momentul potrivit. Dacă ai de împărtăşit ceva personal, de suflet, nu îţi da drumul imediat ce bărbatul intră pe uşă, după ce a avut o zi extrem de agitată şi grea. Iar dacă vrei să discuţi cu soţia despre reducerea cheltuielilor pentru mâncare, nu începe chiar atunci când serviţi o masă pentru pregătirea căreia s-a ostenit mult.

2. Adoptă un ton plăcut al vocii. De multe ori contează mai mult nu ceea ce vrei să spui, ci felul în care spui.

3. Fii clar şi direct. Multe înţelegeri greşite apar datorită vorbirii încurcate…

4. Fii pozitiv. În multe familii 80% din comunicare este negativă. Devine atât de obişnuită căutarea greşelilor, acuzele, judecata şi alte elemente negative, încât acestea devin un mod de viaţă.

5. Fii sensibil la nevoile şi simţămintele partenerului. Trăieşte împreună cu el greutăţile lui, dar şi bucuria atunci când el reuşeşte ceva.

6. Dezvoltă-ţi arta conversaţiei. Studiile arată că pe măsură ce soţii vorbesc mai mult unul cu altul, cu atât este mai probabil ca ei să atingă un grad mai înalt de satisfacţie în căsnicie.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 12 - ianuarie 2008