Întreba odată cineva ce este istoria şi a primit răspunsul: “este întâlnirea cu celălalt”. Noi, ca şi creştini, spunem că nimic nu este întâmplător şi că noi de fapt ne întâlnim în istorie cu Dumnezeu.
Respectăm prezentul cunoscându-ne trecutul
Cine nu îşi cunoaşte istoria este condamnat să şi-o amintească, pentru că nu este posibil să respecţi prezentul dacă nu îţi cunoşti trecutul. Sfântul Apostol Pavel ne cerea să păstrăm vie memoria celor ce ne-au fost adevărate modele şi să le urmăm exemplul. Numai aşa se vor păstra marile valori pe care trebuie să le onorăm.
Poporul român, atât de încercat, a dat din rodul pământului acestuia oameni minunaţi şi locuri încărcate de istorie. Iar Biserica are misiunea de a păstra toate nestematele acestui pământ românesc şi de a le transmite mai departe urmaşilor. Un capitol frumos al istoriei româneşti îl constituie şi mândra Ţară a Făgăraşului, pe care îndrăznesc să o numesc "grădina Maicii Domnului", un loc parcă rupt din paradis şi în care Dumnezeu s-a întâlnit în istorie cu oamenii. Şi nu putem să nu povestim despre ce are mai de preţ această zonă minunată a ţării şi a cărei contribuţie ne-a făcut şi ne face o mare cinste. Acesta este scopul rubricii "Trecut şi prezent".
Ţara Făgăraşului… pe scurt
După epoca migraţiilor barbare, românii din Ţara Făgăraşului, trăitori mai mult în munţi, au început să coboare spre locuri mai largi şi să formeze "ţărişoare". Aşa s-a întemeiat între Olt şi munţii Făgăraşului o ţară românească puternică, din moment ce e menţionată în documentele regilor unguri încă din 1222, sub denumirea de Terra Blachorum. Dinastia voievodală care a condus această ţară a românilor este dinastia Negrilor. După ce Negru Vodă părăseşte Ţara Făgăraşului din cauza presiunii maghiare, instalându-şi capitala la Câmpu-lung şi întemeind Ţara Românească, domn al Ţării Făgăraşului a rămas cumnatul său Dan.
Din secolul XIII-lea, după plecarea lui Radu Negru, Ţara Făgăraşului rămâne sub stăpânirea domnilor munteni până la 1464, adică încă 147 de ani. Din 1464 pana în anul 1690, timp de 226 de ani, Ţara Făgăraşului se află sub stăpânirea regilor unguri şi a principilor ardeleni, de mai multe ori ea fiind donată soţiilor voievozilor ardeleni sau altor persoane importante.
Din anul 1690 până la 1848, Ţara Făgăraşului trece sub stăpânirea habsburgilor. În această perioadă are loc aşa-numita "unire" cu Biserica Catolică (a Romei), când apa-re Biserica cu titulatura "greco-catolică". Este cea mai grea perioadă pentru Ortodoxia transilvăneană. Din dispoziţia împărătesei Maria Tereza, campania gene-ralului Adolf Bukow, care a distrus în jur de 200 de mănăstiri din Ardeal (cele din lemn fiind arse, iar cele din piatră şi cărămidă fiind distruse cu tunurile) a desfiinţat practic viaţa monahală ortodoxă din Transilvania. În acea perioadă Ţara Făgăraşului a pierdut 39 de mănăstiri.
După revoluţia de la 1848 se instituie un regim absolutist: guvernatori militari, obligativitatea limbii germane în administraţie şi şcoli, dura reprimare a luptei pentru emancipare naţională.
În anul 1918, după primul război mondial, în Transilvania a început o amplă mişcare populară a unirii cu patria mamă. În toate aceste perioade instituţiile de vază au fost Biserica şi Şcoala, care şi-au adus un aport esenţial şi în Ţara Făgăraşului.
Bogăţia Ţării Făgăraşului
Ţara Făgăraşului este o mărturie a unei istorii vii, prin care Biserica lui Hristos a condus viaţa fiecărei comunităţi creştine din aceste locuri binecuvântate. Vom aborda în cadrul rubricii noastre un scurt istoric al fiecărei biserici în parte, dar vom evoca şi personalităţi al căror sprijin a fost definitoriu pentru poporul român. Cele mai multe dintre satele noastre sunt aşezări aşa de vechi, încât începuturile lor se pierd în negura trecutului. Însemnările culese din istorie sunt ca nişte candele care ne bucură. Ar fi o greşeală dacă din nepăsarea noastră s-ar stinge.
O altă mărturie vie a unui trecut şi prezent real îl constituie aportul deosebit de important al vieţii monahale din Ţara Făgăraşu-lui. Deşi aceasta are un trecut tragic, în prezent aceste vetre autentice de trăire profund creştină reprezintă un adevărat liman de credinţă în această lume zgomotoasă.
Sperăm să fiţi alături de noi în acest demers şi să ne primiţi cu căldură în inimile dumneavoastră.
Pr. Răzvan Timofte
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 1 - ianuarie 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu