Vizită arhierească la Ucea de Jos

Preasfinţitul Andrei Făgărăşeanul a fost prezent în Parohia Ucea de Jos duminică, 7 februarie, unde a slujit Sfânta Liturghie şi a rostit un cuvânt de învăţătură. Slujba arhierească este darul făcut de Preasfinţia Sa credincioşilor Parohiei Ucea de Jos şi părintelui paroh Ion Tărcuţă în cinstea Naşterii Domnului.

În calitate de vestitori ai Naşterii Domnului prin colind, copiii si tinerii Parohiei Ucea de Jos au primit, înainte cu câteva zile de Praznicul Naşterii Domnului, promisiunea unei Liturghii arhiereşti la ei acasă, ca un răspuns la dragostea cu care aceştia l-au colindat la reşedinţa episcopală. Gândul Preasfinţitului Andrei s-a împlinit în această duminică pe care o putem numi o „duminică a darului” în parohia de la Ucea, din cauza numeroaselor daruri făcute. Primul dintre ele a fost faptul că Preasfinţitul, la propunerea noastră, a oferit părintelui Ion Tărcuţă, din partea Înaltpreasfinţitului Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, distincţia de sachelar, în semn de cinstire şi de apreciere faţă de toţi credincioşii parohiei, faţă de membrii Consiliului şi ai Comitetului Parohial, care, împreună cu părintele paroh, poartă grija Casei lui Dumnezeu.
De asemenea, la sfârşitul Sfintei Liturghii, părintele Adrian Zepa de la Parohia Feldioara a primit hirotesia întru duhovnic, putând deci, de acum înainte, să-i spovedească pe credincioşii săi.
Ca recunoştinţă pentru darul vizitei arhiereşti, părintele paroh a pregătit la Cercul de pictură pe sticlă al parohiei icoane pictate de cursanţii cercului şi de coordonatorul acestuia, doamna profesoară Elena Bânda, fiica vrednicului de pomenire Pr. Grigore Untilă de la Feldioara. Astfel, Preasfinţitul Andrei a primit o icoană cu Sfântul Apostol Andrei, iar noi o icoană cu Sfântul Ioan Botezătorul.
Ca recunoştinţă şi semn de preţuire pentru bunătatea, dragostea, susţinerea şi sprijinul de care se bucură din partea Părintelui Profesor Ioan Glăjar, înaintaşul său, părintele paroh i-a rânduit şi acestuia o icoana pe sticlă, având reprezentat pe Sf. Grigore Decapolitul. Prin grija coordonatorului cercului de pictură, şi părintele paroh a primit în dar o icoana cu Sf. Ioan Botezătorul.
La final Preasfinţitul i-a binecuvântat pe toţi credincioşii, rostind cuvinte de apreciere la adresa lor şi în special pentru doamna preoteasă Doina Glăjar, “sufletul” Corului Parohiei Ucea de Jos.

Pr. protopop Ioan Ciocan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 38 - martie 2010

De ziua Părintelui Teofil

Ziua de 3 martie însemna pentru mulţi dintre cei care l-au iubit pe Părintele Teofil o vizită la Sâmbăta. Anul acesta este primul în care Părintele nu a fost de găsit în chilia sa în această zi a anului, când ar fi împlinit 81 de ani. Însă plecarea sa la Domnul nu le-a stricat obiceiul vizitatorilor obişnuiţi, care au venit şi în acest an, de data aceasta ca să aprindă o lumânare la mormântul celui care i-a povăţuit mereu, la necaz şi la bucurie.
„În fiecare an, în apropierea zilei părintelui, doream să organizăm un eveniment în cinstea aniversării sale. Părintele dorea să fie sâmbăta, deoarece putea să vină mai multă lume la această aniversare. După trecerea sa la cele veşnice noi ne-am gândit ca în ziua de 3 martie să organizăm un eveniment în memoria părintelui, deoarece au venit şi credincioşi din ţară care veneau de obicei să-i spună la mulţi ani.” – a spus părintele stareţ Ilarion Urs.
La slujba de pomenire au participat zeci de credincioşi şi fii duhovniceşti, care s-au rugat împreună la mormântul Părintelui şi au simţit prezenţa vie a acestuia în chilia care îi păstrează amintirea. În memoria felului în care Părintele Teofil îşi primea oaspeţii, părintele stareţ Ilarion a pregătit pentru oaspeţi câte un pahar cu suc.

Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 38 - martie 2010

Regulile de aur ale unui somn bun

1. Alungaţi grijile zilei.

2. Munca, hărnicia este o condiţie a somnului bun: “Dulce este somnul lucrătorului, fie că mănâncă mult, fie că mănâncă puţin” (Eclesiastul 5:11).

3. Cumpătarea: “Cu somn sănătos se odihneşte pântecele celui cumpătat; se scoală dimineaţa şi sufletul lui e limpede” (Înţelepciunea lui Isus Sirah 31, 22).

4. Ultima masă să fie cu cel puţin 2 ore înainte de culcare.

5. Culcaţi-vă devreme (ora 22 - 22:30).

6. Faceţi întuneric în cameră şi scoateţi aparatele din priză (TV, radio, telefon mobil etc.)

7. Preferabil ca patul să fie orientat nord (capul) - sud (picioarele).

8. Nu dormiţi mai mult de 8 ore.

9. Nu consumaţi alimente sau medicamente excitante

Dr. Pavel Chirilă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 38 - martie 2010

Mâncărurile de Paşti

Aproape toate felurile tradiţionale de mâncare (stufat de miel, ciorbă de miel, ied, friptură de miel, ied, ouă fierte tari, pască, cozonac etc.) sunt îmbinări necompatibile între ingrediente, rezultând alimente greu de digerat, hipercalorigene, care stropite generos cu alcool ne pot duce urgent la spital. Însăşi carnea de miel şi ied este, ca orice carne de pui de animale, greu de digerat, cu un conţinut mare de ţesut colagenic şi purine care îngreunează metabolismul.
Trebuie avut în vedere şi faptul că unii dintre noi au ţinut post, iar consumul brutal de astfel de mâncăruri indigeste, acompaniate de un exces de alcool, poate declanşa crize pancreatice acute extrem de periculoase sau indigestii, care ne pot strica uşor sărbătoarea. Astfel mesele trebuie abordate cu mare cumpătare, împărţind bucatele în reprize mici şi dese, cu pauze de plimbare în aer curat.
Nu înfulecaţi, nu vă grăbiţi, mestecaţi, mai ales acum, îndelung mâncarea, pe care nu o stropiţi din abundenţă cu alcool. Când vă aşezaţi la masă să fiţi odihniţi, faceţi-vă rugăciunea în linişte, creaţi o ambianţă plăcută de calm şi armonie, cu muzică de calitate, specifică sărbătorilor, dar în surdină.

Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 38 - martie 2010

La gura sobei: Mâhnire...

Ne-am învăţat să ne minţim aiurea,
Să ne ferim de noi şi chiar de adevăr,
Nu mai rostim nimic fără urzeală
Şi nu mai ştim când e nevoie să tăcem.

Ne-am învăţat să spunem că ne doare
Şi nu mai ştim nimic de bucurii.
Deşi copiii ne zâmbesc aievea
Ne-am învăţat în poze să-i privim.

Nu vrem să ştim ce e frumos în lume
Şi doar ce-i negru vrem să studiem,
Scrâşnim din dinţi la orice-i bunătate
Şi am uitat de mult să ne iertăm.

Nu mai vedem Lumina-n întuneric
Şi-n patru despicăm orice cuvânt,
Demult nu mai rostim o rugăciune
Şi-n haine ne-mbrăcăm, nu şi-n trăiri.

Ne-am învăţat la rău să-i spunem bine,
Privim la Soare şi-l vedem opac,
Apa ce-o bem în noi îngheaţă
Iar ura ni se pare nouă leac.

Nu mulţumim nici de primim degeaba
Şi credem, doar că nu în Dumnezeu,
Suntem creştinii ce-au uitat să ierte,
Suntem glumeţii care nu zâmbesc.

Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 38 - martie 2010