Oamenii în general şi mai cu seamă noi, cei
tineri, ne amintim de Dumnezeu doar atunci când dăm de greutăţi, când suntem
bolnavi sau cineva apropiat nouă este în suferinţă, când avem de susţinut un
examen important, când nu găsim ieşire din anumite situaţii sau nu găsim răspunsuri
la prea multele noastre întrebări.
În ultimă instanţă – cum se zice –, după ce am
epuizat toate resursele noastre omeneşti, ne aducem aminte şi de Dumnezeu.
Atunci alergăm la biserică cu un pumn
de lumânări în mână şi-I înşirăm lui Dumnezeu lista întreagă de dorinţe pe care
am vrea să ni le împlinească. Sigur că Îi facem şi o sumedenie de promisiuni,
de care uităm de îndată ce problemele noastre capătă rezolvare.
Firescul nu este
acesta, numai că în această lume debusolată tindem şi noi să devenim
debusolaţi.
Tinereţea
înseamnă libertate, fericire, vis, flori, multe, foarte multe întrebări, primăvară,
lacrimi, ploaie, zâmbet, iar întrebări, dragoste, soare, bucurie – VIAŢĂ.
Cele mai minunate lucruri se trăiesc acum, cele
mai frumoase visuri se făuresc acum, cele mai frumoase flori înfloresc acum, fulgii
de zăpadă sunt cei mai minunaţi acum, soarele străluceşte mai “altfel” acum,
chiar şi cea mai rece ploaie de toamnă târzie ni se pare extraordinară acum.
Numai că tinereţea este şi vremea când,
vulnerabili fiind, alunecăm foarte uşor şi ne lăsăm duşi de val. Şi-apoi, treziţi
parcă dintr-un vis, ne dăm seama că unele consecinţe ale faptelor noastre ne
marchează întreaga viaţă.
Răspunsuri la multe nedumeriri şi frământări am
găsit în cartea Rugăciuni către tineri a monahului Paulin, el însuşi
tânăr, pe care vreau să v-o pun la inimă. E o carte scrisă pe înţelesul
nostru, din dragoste, de către un tânăr pentru tinerii care vor să înţeleagă
sensul şi scopul tinereţii curate.
Georgiana Bărbat, clasa a XI-a,
Liceul Teoretic I.C.Drăguşanu, Victoria
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 69 - noiembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu