Cetatea
Ierusalimului. Forfota
mulţimii umplea străzile înguste şi anevoioase ale Cetăţii. Un soare dogoritor
plângea pe crucea zilei. Iisus plin de sânge, bătut, scuipat, era împins într-o
parte şi alta, de ura si necredinţa oamenilor. Aşa ducea Crucea spre Golgota…
El – Fiul lui
Dumnezeu, El – Hristosul, El – Dumnezeu Adevărat, a lăsat slava cerească pentru
a fi om! ,,Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc
la Tatăl.” (Ioan 16,28). Numai în această ipostază a putut lua Crucea tuturor
oamenilor, scoţându-i din tenebrele Iadului şi ducându-i în Raiul Mântuirii. S-a
întristat, a plâns, s-a rugat, şi-a dus Crucea, a căzut, s-a ridicat, s-a
jertfit pe Cruce, a murit şi a Înviat. Iată mişcarea, sensul real al vieţii
noastre! „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea!” (Ioan
16,33).
Via Dolorosa, Drumul
Durerii, Calea sau Drumul Crucii – reprezintă segmentul cel mai important, pe
care a mers Mântuitorul omenirii. Pe acest Drum, Iisus a mers prin lume, înapoi
către Cer. Astfel a redeschis Poarta Raiului, Poarta Mântuirii, Poarta Veşniciei,
pentru fiecare om. „Oricine voieşte să vina după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8,34). Mântuitorul devine modelul
universal, viu, al omenirii. Venirea Sa în lume a fost proorocită de Profeţii
Vechiului Testament – Isaia, Zaharia, Daniel etc. „Pentru aceasta, Domnul meu vă
va da un semn: Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema
numele lui Emanuel.” (Isaia 6,14); şi autentificată de cuvântul Arhanghelului
Gavril, ce a vestit Fecioarei Maria: „şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte
fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se
va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.” (Luca
1,32). Iar la Schimbarea la Faţă, apostolii Petru, Iacov şi Ioan aud glas din
Cer zicând: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta
ascultaţi-L!”(Matei 17,5); ceea ce ei au propovăduit la toate neamurile.
Astăzi,
aceeaşi Via Dolorosa. Tarabe
de tot felul, oameni care cumpără suveniruri, alţii care îşi caută sensul vieţii,
tămăduire, unii care privesc, cugetă, trăiesc sau se roagă, sub acelaşi soare
dogoritor, al vieţii. De mai bine de două mii de ani, Mântuitorul este dovada
pentru toţi acei „Toma” care încearcă să-I verifice autenticitatea. „Adu
degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele. Şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea
şi nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20,27). Dar nu! Pelerinul adevărat
trăieşte clipele sfinţeniei, ale cucerniciei faţă de Domnul, îi tremură toată
fiinţa, ştiind că păşeşte pe cele mai sfinte locuri de pe pământ. Aici, pe Via
Dolorosa, până la Golgota şi Sfântul Mormânt, pelerinul caută, caută cu ardoare
să se întâlnescă cu Iisus Hristos. Îi simte prezenţa pretutindeni! Cu ochii
minţii Îl vede, se bucură, cade la picioarele Lui şi spune, precum apostolul
Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 21,28). Firea umană este adusă la
tăcere, copleşită de marea iubire a Mântuitorului. Poate preţ de câteva clipe, omul
se simte în Rai, apoi îşi vede slăbiciunea firii, convertindu-şi radical viaţa.
Se aprinde în el un foc, o dorinţă de a-L cunoaşte mai bine pe Iisus. Se urcă
în vârful propriei conştiinţe şi Îl aşteaptă să treacă: „şi când a sosit la
locul acela, Iisus a privit în sus şi a zis către el: Zahee, coboară-te
degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.” (Luca 19,5). Este momentul
judecăţii, al regăsirii în sine, al schimbării, al împăcării cu Domnul şi al
pornirii pe Drumul Mântuirii. Aceasta este libertatea pe care ne-o oferă
Dumnezeu, tiparul omului nou, pentru care S-a jertfit Mântuitorul! Pelerinul
trăieşte astfel adevărata dimensiune cerească la care este chemat de Hristos
Domnul.
„Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.”(Ioan 21,31).
Prof. Elena Morar
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 69 - noiembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu