sâmbătă, 21 aprilie 2012

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Şoarş


 
După ce urci dealul Galaţiului, peisajul depresiunii plate, mărginită în zare de Munţii Făgăraşului, se schimbă complet. Alternanţa de văi şi dealuri, păduri şi păşuni, oferă în aceste părţi ale Ţării Făgăraşului o privelişte odihnitoare. Nu degeaba turismul rural a început să se dezvolte bine în această zonă caracterizată timp de secole de multiculturalismul convieţuirii între două neamuri diferite. După exodul saşilor, bisericile româneşti ortodoxe au rămas principalele centre spirituale din aceste localităţi. Un astfel de centru este şi biserica din Şoarş, despre care ne vorbeşte Pr. Dumitru Hilohe, parohul ei din 2010:


La marginea satului
Comuna Şoarş este situată la nord de oraşul Făgăraş, la o distanţă de 13 km, fiind înconjurată de dealuri şi coline şi având ca vecini: satul Felmer la est, satul Seliştat la vest, satul Bărcut la nord-vest, satul Văleni la nord-est şi satul Rodbav la sud-vest.
Din cele mai vechi timpuri au trăit pe aceste meleaguri români ortodocşi, iar după venirea saşilor aici, în secolele XII-XIII, au rămas să convieţuiască împreună cu aceştia. Păstrători de-a lungul veacurilor ai credinţei strămoşeşti, credincioşii ortodocşi de aici au reuşit să îşi clădească mai întâi o biserică din lemn, după posibilităţile lor modeste. Aceasta va fi înlocuită de una nouă în prima jumătate a secolului XIX, aproximativ pe la anul 1840.

Ridicată cu multă jertfă
Această nouă biserică, în care credincioşii înalţă rugăciuni şi în prezent, a fost ridicată cu mult sacrificiu de către locuitorii de atunci ai comunei Şoarş. Din istorisirile bătrânilor de azi reiese că pentru ridicarea bisericii fiecare familie şi-a vândut câte o vită din propria ogradă, iar cu banii strânşi s-au procurat cele necesare construirii actualului lăcaş de cult.
Biserica este situată în cimitirul ortodox, la marginea nord-vestică a localităţii, pe deal, în strada lăturalnică de sus, de unde domină cu silueta ei zveltă întreg satul si împrejurimile. Construcţia este în formă de corabie, cu ziduri groase din piatră si cărămidă. Bolţile din cărămidă sunt în număr de cinci şi sunt unite cu arcuri semicilindrice, pornind de la limita superioară a zidurilor. Absida altarului este mai joasă, fiind în formă de piramidă trunchiată. Turnul este structurat la interior pe trei niveluri, la cel superior fiind amplasate cele trei clopote.
Alături de biserică, la aproximativ 6 metri distanţă, se află casa parohială a cărei clădire datează, conform actelor aflate în arhiva parohiei, din anul 1908, servind de-a lungul timpului şi ca dispensar, şcoală sau cămin cultural.

Preoţi slujitori
Biserica a fost păstorită de-a lungul timpului de mai mulţi preoţi, dintre care sunt cunoscuţi, după semnăturile în matricole, următorii: Pr. Iosif Răgneală (1841-1875), Pr. Vasile Joantă (1876), Pr. Ioan Răgneală (1876-1910), Pr. Ioan Răduleţ (1910-1912), Pr. Dionisie Turcu (1912-1965), Pr. Andrei Aldea (1965-1979), Pr. Gheorghe Leonte (1979-2010).
Pr. paroh Dumitru Hilohe

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 63 - aprilie 2012

Niciun comentariu: