Comori liturgice: Femeile mironosiţe

„firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească”

Dimineaţă adâncă era şi femeile au venit la mormântul Tău, Hristoase; dar trupul cel căutat de dânsele n-a fost aflat. Pentru aceasta, fiind nedumerite, cei ce le-au stat înainte în haine strălucitoare le-au zis: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? S-a sculat, precum a zis mai înainte! Pentru ce nu vă aduceţi aminte de cuvintele Lui? Crezând ele acestora, au propovăduit cele văzute. Dar bunele vestiri păreau vorbe deşarte, astfel că Ucenicii erau încă zăbavnici; dar Petru a alergat şi, văzând, a slăvit întru sine minunile Tale.

Miresmele îngropării Tale aducând femeile, au venit în ascuns, de dimineaţă, la mormânt, temându-se de semeţia iudeilor şi ştiind mai dinainte paza ostaşilor. Dar firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească, deoarece gândul cel plin de milă a plăcut lui Dumnezeu.

Femeilor, ascultaţi glas de bucurie: Zdrobind iadul cel tiran, am ridicat lumea din stricăciune; alergaţi de spuneţi prietenilor Mei bunele-vestiri; căci voiesc să luminez zidirea Mea cu bucurie de acolo de unde a venit întristarea.

Mironosiţele, de dimineaţă venind şi privind mormântul gol, ziceau Apostolilor: Zdrobit-a Cel puternic putreziciunea şi pe cei din iad i-a smuls din legături; propovăduiţi cu îndrăzneală, că a înviat Hristos, dăruind lumii mare milă.

Din slujbele Penticostarului

„Un cuvânt al Sfântului Atanasie cel Mare, zice aşa: „Cel ce unge cu miresme pe altul, el mai întâi miroase frumos”. Ce înseamnă aceasta? Că orice bine pe care îl facem în lumea acesta este un fel de mir, şi dacă facem un bine pentru altul, ne rămâne şi nouă, şi noi rămânem îmbogăţiţi cu binele făcut, chiar dacă binele pe care l-am făcut nu este anume pentru noi, ci este pentru altcineva. Pentru că nu poţi unge cu miresme pe cineva fără ca tu însuţi să te împărtăşeşti mai întâi de mirosul frumos al mirului.”

Părintele Teofil Părăian

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 39 - aprilie 2010

Comori liturgice: Canonul cel Mare - Suflete, pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie

„De unde voi începe a plânge faptele vieţii mele ticăloase? Ce început voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum? Ci ca un milostiv dă-mi iertare greşelilor.“

„Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Părăseşte de acum nebunia cea dinainte şi adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăinţă.“

„Râvnind neascultării lui Adam cel întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrăcat de Dumnezeu, de împărăţia cea vecuitoare şi de desfătare, pentru păcatele mele.”

„Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptăţii lui Abel. Daruri bineprimite nu Ţi-am adus Ţie niciodată, nici fapte dumnezeieşti, nici jertfă curată, nici viaţă fără de prihană.“

„Precum Cain aşa şi noi, ticălosule suflete, am adus fapte murdare Făcătorului tuturor si jertfă vrednică de mustrare şi viaţă netrebnică; pentru aceasta ne-am şi osândit împreună.“

„Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, drepte Judecătorule; că de am şi greşit eu însumi, ca un om, şi mai mult decât tot omul, Iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.”

„Se apropie, suflete, sfârşitul, se apropie şi nu te îngrijeşti, nu te găteşti. Vremea se scurtează, scoală-te, aproape lângă uşi este Judecătorul; ca un vis, ca o floare trece vremea vieţii. Pentru ce în deşert ne tulburăm?”

„Deşteaptă-te, o, suflete al meu! Ia seama faptelor tale pe care le-ai făcut, şi le dă pe ele înaintea ochilor tăi; varsă picături din lacrimile tale; spune cu îndrăzneală faptele şi cugetele tale lui Hristos, şi te îndreptează.”

„Greşit-am, păcătuit-am şi am lepădat porunca Ta; că întru păcate m-am zămislit, şi am adăugat rană rănilor mele. Dar Tu mă miluieşte ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.”

„Mintea s-a rănit, trupul s-a moleşit, duhul boleşte; cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorât, sfârşitul este lângă uşă. Pentru aceasta, sufletul meu, ce vei face, când va veni Judecătorul să cerceteze cele ale tale?”

„Postind Domnul 40 de zile în pustie, mai pe urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi! De va năvăli asupra ta vrăjmaşul, cu rugăciunea şi cu postul alungă-l departe de la picioarele tale.”

Canonul cel Mare este o slujbă specifică Postului Mare şi se săvârşeşte împărţit în patru părţi în fiecare seară de luni până joi, în prima săptămână din Post. Este reluat în cadrul Deniei din a 5-a săptămână din Post. De o frumuseţe remarcabilă, slujba Canonului ne îndeamnă la o îngenunchere în pocăinţă, reculegere şi aducere aminte a păcatelor pe care le-am săvârşit, spre împăcarea cu Dumnezeu.

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 37 - februarie 2010

Comori liturgice: La praznicul Întâmpinării Domnului

Slujbele Bisericii noastre, alcătuite de Sfinţi Părinţi, conţin adevărate comori de credinţă, învăţătură şi poezie liturgică, care înmoaie sufletul şi îl umplu de duhul sfinţeniei. Comori adesea neremarcate, aflate în special la îndemâna cântăreţilor la strană. Comori care se cer împărtăşite.

"Să se deschidă astăzi porţile cerului, că luând început sub ani, Cuvântul Tatălui cel fără de început, nedespărţindu-Se de a Sa Dumnezeire, ca un prunc, la patruzeci de zile, este adus de bunăvoie în Templul Legii, de Fecioara Maică, şi pe Acesta în braţe Îl primeşte bătrânul, strigând: slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, că văzură ochii mei mântuirea Ta. Cel ce ai venit în lume, să mântuieşti neamul omenesc, Doamne, slavă Ţie!"


"Iubitorul de oameni, plinind Legea cea din Scriptură, este adus acum în Templu şi îl primeşte pe El în braţe bătrâneşti dreptul Simeon, strigând: acum slobozeşte-mă la fericirea cea de acolo; că Te-am văzut astăzi îmbrăcat cu trup muritor pe Tine, Cel ce domneşti peste viaţă şi peste moarte stăpâneşti."


"Să mergem şi noi cu cântări dumnezeieşti, să întâmpinăm pe Hristos a Cărui mântuire a văzut-o Simeon şi să-L primim pe El. Acesta este Cel vestit de David, Acesta este Cel ce a grăit prin prooroci, Care S-a întrupat pentru noi şi a mântuit pe om. Acestuia să ne închinăm."


"Ziditorul cerului şi al pământului este ţinut astăzi în braţe de sfântul Simeon bătrânul, care plin de Duh Sfânt zicea: de acum sunt slobod, că am văzut pe Mântuitorul meu."


"Cercetaţi Scripturile, precum a zis în Evanghelii Hristos Dumnezeul nostru; că într-însele îl vom afla pe Dânsul născut şi înfăşat, în iesle pus şi cu lapte hrănit, tăiere-împrejur primind şi de Simeon fiind purtat, nu ca închipuire şi nici ca nălucire, ci cu adevărat precum lumii S-a arătat. Către Care să strigăm: Cel ce eşti mai înainte de veci, Doamne, slavă Ţie!

(din Vecernia şi Utrenia praznicului)"

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 36 - ianuarie 2010