Lupta pentru moştenire

 „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.”(Ioan 18, 36).

La mai bine de două mii de ani de la această afirmaţie a lui Hristos, ne întrebăm, oarecum firesc, dacă acum, în anul 2012, împărăţia lui Dumnezeu este de aici. Răspunsul ni-l putem da şi singuri, dacă ne uităm la lupta pe care noi, creştinii zilelor noastre, o ducem, ca nu cumva şi acum Hristos să fie dat „în mâinile iudeilor”, adică în mâinile necredincioşilor, slujitorilor acestei lumi, dar şi în „mâinile patimilor noastre”.

Dar ce este (sau cine este) împărăţia lui Dumnezeu? Sfântul Apostol Pavel ne spune: ”Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17). Astfel, vedem că Împărăţia lui Dumnezeu este acolo unde este prezent Duhul Sfânt. De altfel, acelaşi apostol ne spune că Duhul Sfânt este „arvuna moştenirii noastre...” (Efeseni 1,14), adică este avansul sau prima rată din moştenirea noastră – Împărăţia lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu este deci acolo unde este Duhul Sfânt şi semnele împărăţiei se pot vedea în roadele Duhului Sfânt.

Înţelegem astfel de ce Mântuitorul spune că împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru (Luca 17, 21), noi fiind cei pecetluiţi cu Darul Duhului Sfânt încă de la Botez, prin Taina Mirungerii. Ca purtători ai Duhului, noi suntem de fapt purtători ai împărăţiei lui Dumnezeu în lume şi rămânem purtători atâta vreme cât purtăm pe Duhul Sfânt în noi şi săvârşim cele ale Duhului.

Aşa cum Duhul Sfânt nu este de aici, tot aşa nici Împărăţia lui Dumnezeu nu este de aici, dar asta nu înseamnă că nu este pentru aici, la fel ca şi Duhul. Împărăţia lui Dumnezeu este pentru aici şi este înlăuntrul nostru numai în măsura în care noi facem lucrul Duhului Sfânt şi aducem în lume prin faptele noastre roadele Duhului, care sunt : „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia...” (Galateni 5, 22-23).

Lupta pe care noi o ducem astăzi, pentru ca Hristos să nu mai fie dat de la noi în mâini străine, este tocmai lupta noastră de a aduce în lume aceste daruri ale Duhului Sfânt. Or pentru a le aduce în lume, trebuie mai întâi să le aducem în viaţa noastră. Roadele Duhului Sfânt sunt în lume numai în măsura în care noi le aducem la viaţă, prin existenţa noastră de zi cu zi.

Astfel, Împărăţia lui Dumnezeu, chiar dacă nu este din lumea aceasta, ea este în lumea aceasta şi pentru lumea aceasta, prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin conlucrarea noastră. Prin Taina Sf. Botez suntem făcuţi părtaşi moştenirii, iar prin Taina Mirungerii primim arvuna moştenirii, care nu este alta decât Împărăţia cerurilor, Împărăţia lui Dumnezeu. Lupta noastră nu este numai cu cei din jurul nostru, cu neiubirea, cu neiertarea, cu necredinţa lor, ci şi cu neiubirea, neiertarea şi îndoielile noastre, cu „carnea şi sângele” care nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (I Corinteni 15, 50).

Prin păcatele noastre, noi scoatem pe Hristos din inima noastră şi-L dăm în „mâna iudeilor” – adică în mâna patimilor noastre. Nu trebuie să uităm, însă, că prin puterea noastră de a iubi, de a ierta, de a fi buni, de a fi blânzi, de a fi drepţi, de a fi îndelung-răbdători, suntem cetăţeni în împărăţia lui Dumnezeu încă de aici, căci: ”Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere” (I Corinteni 4, 20). Iar noi, ca cetăţeni ai Împărăţiei, avem puterea de-a iubi, de-a ierta, de-a fi buni, blânzi, drepţi şi îndelung-răbdători.

Pr. Marius Demeter

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 70 - decembrie 2012