A venit iarna cu zăpada şi crivăţul ei, cu săniuţe,
dar şi cu guturaiul, cu obrajii roşii şi îngheţaţi. Cu toate aromele ei
îmbietoare. E drept, gutuile puse în geam nu mai fac parte din viaţa noastră,
dar sărbătorile iernii rămân prezente în casa fiecăruia. Cum? Prin bucuria
imensă a Naşterii Domnului, prin colinde şi cântece de stea, prin cadourile
mici, prin pilda bunătăţii Sfântului Nicolae care vine să-ţi pitească daruri în
ghete.
Duhul veseliei care se răspândeşte în jur are o
singură sursă: credinţa noastră creştină.
Ah, copilăria! Dar oare nu asta ne învaţă pe noi,
cei mari, credinţa? Nu ne îndeamnă să ne trăim copilăria de fiecare dată în
tinda bisericii şi în afara ei? Nu ne oferă Hristos şi nouă, celor mari,
„bradul” zilnic doldora de darurile vieţii? Aşadar, ce ne împiedică să ne
bucurăm ca nişte copii? Zilnic…! Şi nu uita… Puterile cereşti află uşor dacă
meriţi răsplată, de eşti copil ori om mare!
Deci, de sărbători, fii creştin adevărat!
Sfintele sărbători ale Crăciunului să vă aducă pace
şi dragoste faţă de aproapele!
Prof.înv. primar Elena Ferendino
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 70 - decembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu