Începând din 1935, Coca Cola a înlocuit pe Moş
Nicolae sau pe Moş Crăciun, aşa cum era el, cu un tip îmbrăcat cu roşu şi
cu alb... Şi acum, de sărbători, ce se întâmplă în magazine…!
Probleme psihice legate de shopping
(În America) Mă duceam să cumpăr şi eu cartofi
şi ceapă şi trebuia să stau mult la coadă: toată lumea cu mormane de mărfuri şi
de mâncăruri în cărucioare. Ba încă am văzut că la Biblioteca Congresului, înainte de Crăciun, există un fel de training al funcţionarilor de acolo:
intelectuali dintre cei mai buni vin ca să-i înveţe pe cumpărători cum să nu
se streseze de Crăciun. Adică să nu-şi pună problema ce să dea
fiecăruia, fiindcă fiecare om se va bucura… Iar dacă constată că au cumpărat un
dar pe care şi altul l-a mai dat aceluia, să nu se tulbure, să nu intre în
depresie nervoasă, că toate sunt bune şi anul viitor o să-i facă alt dar… Sau
dacă nu-ţi mai permiţi să-i dai un dar, du-te şi restituie-l, că ţi-l primeşte.
Cred că unui român nici nu-i vin prin minte asemenea idei…
Copilul
nu mai are timp de afecţiune
Învăţaţi din aceste sărbători nu aspectul comercial,
nu să dai un dar cât mai scump unuia! Poţi să-i dai darul cel mai scump, dacă
n-ai pus dragostea ta în acel dar, nimic nu este! Mă uitam la
copii în casele în care intru: sunt
zeci şi sute de jucării. Copilul nici nu are timp să se joace cu toate, nu are
timp să facă afecţiune. El nu iubeşte nici o jucărie. Dacă face zgomot,
o pune să facă zgomot. Dacă merge, o pune să meargă. Dar nu are afecţiune. Sufletul lui este rece. Noi creştem în felul acesta
nişte copii cu suflete moarte. Mă gândesc câtă dragoste puneam noi într-o
jucărie de lemn pe care ne-o făceam noi, sau ne-o făceau alţii mai mari, şi
care un an de zile era jucăria noastră! O iubeam şi o comparam cu a
celorlalţi şi spuneam că a mea e mai frumoasă, că a mea e mai nouă, că e mai
mare. Jucăriile deveneau lucruri
însufleţite de intimitatea dragostei. Şi eram bucuroşi şi fericiţi. Acum copiii
iau o jucărie, se joacă o zi, sau nici o zi, dacă îi aduci cincizeci dintr-o
dată…
O inimă
nu se cumpără cu un cadou
Rupem cu
darurile materiale relaţia sufletească. Ca şi cum am putea cumpăra cu o jucărie
inima copilului nostru. Ca şi cum am putea cumpăra cu un cadou inima vecinului,
sau a mamei, sau a tatălui. Pentru
că ceea ce trebuie să puneţi în jucăria voastră este dragostea pe care Iisus a
pus-o în toate darurile pe care le-a făcut El. Că dacă respirăm, respirăm prin
bunătatea lui Iisus. Dacă vedem, vedem prin bunătatea lui Iisus. Dacă ieşind
afară pot să pun un picior pe stradă fără să mă calce o maşină, fără să cad sau
să păţesc altceva, e pentru că Hristos are grijă de mine. Şi are grijă
de fiecare dintre noi. El păzeşte copiii, El îmbunează inima oamenilor, El
aduce pacea caselor, El ne face
adeseori să iertăm. Deşi iertăm cu greu, dar prin El iertăm. Prin El nu mai
ţinem minte răul ori răzbunarea.
Iată învăţămintele
adevărate pentru sărbătoarea Crăciunului.
Părintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 70 - decembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu