M-am pus să
fac colivă
Din gândurile
mele
Mi-e firea
costelivă
Păcatele-mi
sunt grele
Amară e fiertura
Că-s gândurile rele
Dar când mănânc mixtura
Eu mă gândesc că-i miere
Azi mă îngrop
pe mine
Cel vechi şi
plin de sine
M-am hotărât, în
fine,
Că-s oalele
prea pline
Că sfinţii ne arată,
Pe drumul lor mergând,
Cum glia e arată
De-şi pun asta în gând
Un răsărit de
aur
Stă-n fiece
făptură
Ne-ncununăm cu
laur
De ştim tăcea
din gură
Nicicând să uiţi de moarte,
Nicicând eşti treaz să dormi,
Mereu citeşte-n Carte,
Mereu răul să-l curmi,
Din gând să
rupi păcatul,
Să nu-l cobori
în vorbă
Şi-apoi –
ferească sfântul –
Să faci din el
o normă
Coboară-ţi ceru-n suflet
Senin, îngeri şi stele
Lumină pune-n cuget,
Iubirea peste ele
De cel căzut
ai milă
E şi el din
pământ,
De rău să-ţi
fie silă,
Să nu faci
jurământ
Să fii smerit când frate
Te laudă de zor,
Se poate ca în spate
Să-ţi cânte dracii-n cor.
Uşor este în
vorbă
Să-mbrăţişezi
virtuţi,
Deci fă-ţi din
faptă normă
Şi-aşa-i
urmezi pe sfinţi!
Pr. Marius Demeter
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 67 - august 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu