La crearea omului, el a primit
în stăpânire pământul. „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca
să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate
vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" – a spus Dumnezeu
(Facere 1, 26). Unul dintre cuvintele rostite de către Dumnezeu imediat după
căderea omului în păcat a fost însă acela că “în sudoarea frunţii” sale îşi va
câştiga cele necesare traiului (Facere 3, 17-19). Prin lucrarea zilnică a pământului pe care
Domnul îl dăruise omului, acesta trebuia să muncească. Astfel, pe parcursul
existenţei sale, el a trudit la desţelenirea pământului, la prelucrarea
acestuia pentru cultivarea celor necesare, după cuvântul psalmistului: “Ieşi-va
omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara” (Ps.103, 21).
Totodată, Dumnezeu a dăruit omului capacitatea
de a gândi, ingeniozitatea de a crea, de a inventa diferite mijloace prin care
să-şi uşureze munca sa, lucru ce poate fi cu uşurinţă constatat în decursul veacurilor
ce s-au scurs; şi dacă la început toate se făceau cu multă trudă, odată cu inventarea
roţii şi apoi prin apariţia diferitelor utilaje şi maşini, munca devine tot mai
uşoară. Vedem însă că nu toate cele gândite de om au fost de folos acestuia – bomba
atomică a adus dezastrul în timpul celui de-al doilea Război mondial în
Japonia, iar astăzi centralele nucleare ridică un mare semn de întrebare prin
tot mai multe voci care cer interzicerea acestora.
Astăzi sunt tot mai multe discuţii
în jurul extragerii aurului de la Roşia Montană, prelucrat cu cianuri, substanţe
controversate pe plan mondial. Unii susţin necesitatea începerii acestei lucrări
în vederea oferirii de locuri de muncă pentru locuitorii din zonă, dar parcă
prea puţini se sinchisesc de distrugerea echilibrului natural, a localităţilor,
a istoriei acestei zone. Pentru cei mai mulţi contează doar atingerea scopului
final: îmbogăţirea.
Încă de timpuriu, omul a înţeles
greşit această calitate a sa de stăpân al naturii şi al pământului. Căci
stăpânirea i-a fost acordată ca unui administrator care trebuie să fie
responsabil, căci va da socoteală. Pentru că nu a ţinut seama de această
încredinţare pe care i-a făcut-o Dumnezeu, prin intervenţia sa brutală asupra
naturii aceasta i-a devenit potrivnică, răzbunându-se adeseori. Seceta, inundaţiile,
alunecări de teren – sunt fenomene tot mai des întâlnite, dar parcă degeaba;
omul tot nu vrea să înţeleagă. În zilele acestea tot mai mulţi sunt preocupaţi
de problemele politice la care ne pricepem toţi, urmărim dezbateri peste
dezbateri şi ne dăm cu părerea; oferta politicienilor însă este nulă: despre
locuri de muncă vorbesc tot mai puţini, de grija pentru sănătatea poporului –
mai nimeni, despre rezolvarea problemelor din învăţământ – doar atunci când
rezultatele le bacalaureat sunt proaste, iar despre valori şi moralitate –
niciodată. Nu ne mai interesează să muncim, doar să câştigăm – cu orice preţ.
Pr. Vasile Stan
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 67 - august 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu