Pădure ruptă-n
două
de lacrimi şi
orgolii
şi suflete
snopite
de cizme şi
mătănii
pomeni
strigate-n ţară
şi gânduri
lăcrămate
grămezi de
vorbe bune
şi laude
deşarte.
Leul bătrân
murit-a
şi lupii se
grăbiră
să cenzureze
banul
să nu iasă Acvilă
iar cei
bătrâni la minte
şi mari în
făptuire
au cenzurat şi
Duhul,
că n-are
lămurire.
Nu pot să nu
plâng Leul
ce-a păstorit
pădurea,
nu pot să nu
văd teama
ce-a răsărit
aievea
şi-ncerc
să-nghit durerea
ce vine peste
mine
dar văd apoi
Speranţa
un prunc de
mână ţine.
Pr.
Marius Demeter
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 84, martie-aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu