miercuri, 24 august 2011

Neiertarea = cancerul sufletului


Iertarea nu are nimic de a face cu meritul cuiva de a fi iertat – este un act de dragoste, nu de dreptate.
Daca alegem să nu-i iertăm pe cei ce ne-au rănit, ne punem sub controlul lor.
Iertarea celorlalţi reprezintă primul pas uriaş, ducând la eliberarea noastră completă din lanţurile care înconjoară o inimă îndurerată. Dacă reacţionăm cu amărăciune în inimă faţă de cei ce ni se opun şi chiar ne fac rău, am fi sclavii acelor oameni pentru tot restul vieţii iar reacţia noastră faţă de ceea ce ne-au făcut alţii ar putea să dăuneze la fel de mult ca şi ofensa iniţială.
Indiferent dacă ceea ce ni s-a făcut reprezintă ceva foarte grav sau mai puţin grav, rezultatul final al neiertării este acelaşi. Când alegem să nu iertăm pe cineva, amărăciunea, resentimentul şi mânia se adună şi apoi prind rădăcini în interiorul nostru. Acţionează ca şi cancerul asupra emoţiilor noastre şi ajungem să fim plini de noduli în interior – indiferent cât de îndreptăţiţi am crede că suntem şi indiferent cât ar fi greşit persoana în cauza.
Ne putem compara cu ei, ne putem înălţa pe noi înşine într-o poziţie superioară şi ne putem justifica lipsa de iertare faţă de ceilalţi pe motivul că suntem mult mai buni decât ei dar, în realitate, această nu ne ajută deloc.
S-ar putea să fie adevărat că cei ce ne-au rănit au greşit împotriva noastră la un nivel mult mai profund decât am fi putut noi greşi faţă de ei. Dar aceasta nu diminuează efectul pe care neiertarea îl are asupra noastră în interior.
Ofensa pe care deja am suferit-o se multiplică, zi după zi, ca rezultat al propriei noastre neiertări. În cele din urmă, devine epuizantă, iar propria noastră persoană ajunge să se piardă într-o mare de resentimente, care pot duce la ani de probleme emoţionale, psihologice şi chiar fizice.
Iertarea este o opţiune. Este o alegere. Este o decizie pe care o iei în mod volitiv, cu voinţa ta, pentru că aşa vrei tu. Nu are legătură cu emoţiile, dar beneficiile ei nu întârzie să apară la nivelul emoţiilor tale. Şi trebuie să faci asta în fiecare zi, în fiecare situaţie, oricât ar fi ea de dramatică. De câte ori trebuie să ierţi? De fiecare dată.
Peter Horrobin, „Cea mai puternică rugăciune de pe pământ”

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 55 – august 2011

Niciun comentariu: