Şoptit vă zic că
nu-s român de seamă
Că n-am plecat din
ţară şi e dramă
M-or vinde cu
ţărâna şi pădurea
Pedeapsă că nu am
fugit aiurea
De slab eu am rămas în ţara noastră
Sunt spinul ce e aşezat în glastră
Să amintesc celor care-o să vină
Că nu pământul ăsta e de vină
Acum ne laudă o
lume-ntreagă
Cu vorbe multe dar
cu voce bleagă
Din dragoste orice
popor ne ţine
Şi ne ajută să
trăim… mai bine
Ne îngropăm încă din viaţa asta
Când zic europenii mari că... basta
EL este mirele şi EL mireasa
Şi o să mirosim cu drag pucioasa
Pe veci în rate ei ne dau şi smoală
Burta să fie plină
mintea goală
Cum să mai schimbi
poporul la căiţă
Când nu mai vezi
pe dealuri o căpiţă
Eu mă gândesc să vă mai zic o vorbă
Că la cuvinte încă nu e normă
Să nu încurc însă culoarea
zilei
Că şefii nu au poate gândul
milei
De la părinţii şi
bunicii-n viaţă
Să mai furăm o
vorbă o povaţă
Ei plată-n schimb
nu o să ceară
Vor numai să ne
scape de povară
Că din mândrie repetăm de veacuri
Greşeli ce nu trec
nici măcar cu leacuri
Iar mâine plânsul nostru-o fi asemeni
De zici că după lacrimi suntem gemeni
La noi e drept să
calci întâi cu stângul
Şi încă îţi mai
paşte boul crângul
Să lauzi prostul e
şi azi virtute
De vrei s-ajungi
şi tu zile cărunte
Mâncăm nimic pe pâine întins bine
De foame nouă încă ne
mai ţine
Minciunile ne par ofertă bună
Când adevărul auzim cum
sună
Este ceva ce nu
pot ei să facă
Din şapte ani să
aibă doar oleacă
Ei defilează
nesimţit ’nainte
Pân-o să punem
mâna iar pe flinte
Ruşine de urmaşi nu ne mai este
Când faci un bine ajungi de poveste
Nu vă învăţ vă dau numai un peşte
Că-n ţara orbilor doar
chiorul… creşte
Trăiesc tare Bine
cu tare puţin
Primesc multe
sfaturi de mână mă ţin
Să nu scriu
cuvântul ce are pelin
Zâmbesc în
culoarea ce-arată senin.
Pr. Marius
Demeter
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 78, martie-aprilie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu