„Trebuie să
avem încredere absolută în Purtarea de grijă dumnezeiască şi, ca să zic aşa, să
nu planificăm copiii, fiindcă pe copii îi dă Dumnezeu, şi numai El ştie câţi
copii să dea – El, şi nimeni altcineva.
Ce-i drept,
unii se hotărăsc, pentru că viaţa a devenit grea, să aibă doar un copil, şi de
aceea se păzesc. Totuşi, acesta este un mare păcat, căci creştinii cu
pricina arată că îşi rânduiesc viaţa – cred ei – mai
bine decât le-o rânduieşte Dumnezeu. Fiind mândri, subestimează Purtarea de
grijă dumnezeiască – or, Dumnezeu vede şi dispoziţia sufletească, şi
situaţia economică a acestor creştini, vede şi multe altele pe care noi nu le
vedem şi nu le ştim. Şi dacă familia este săracă şi de-abia îi ajung mijloacele
materiale ca să întreţină un singur copil, Cel care ştie toate Se poate îngriji
şi de întărirea economică a familiei.” (...)
Multora,
Dumnezeu nu le dă copii tocmai ca din această pricină să-i iubească pe toţi
copiii ca şi cum ar fi ai lor...
Să amintim şi
de Drepţii Ioachim şi Ana,
care au rămas fără copii până la bătrâneţe, lucru care în vremea aceea era
socotit o mare nenorocire, şi poporul îi jignea pentru aceasta. Dumnezeu
ştia totuşi că din ei se va naşte Maica Domnului, care, la rândul său, Îl
va naşte pe Mântuitorul tuturor oamenilor, pe Domnul nostru Iisus Hristos!
Alţi părinţi
îşi fixează ca scop naşterea de mulţi prunci, şi Dumnezeu, bineînţeles, le
îngăduie, fiindcă respectă libertatea voinţei omului, și fiindcă
uneori nu suportă, ca să zic aşa, cârtelile noastre, şi de aceea ne lasă în
voia noastră. După aceea, însă, părinţii cu mulţi copii se ciocnesc cu o
mulţime de probleme: supraevaluându-şi puterile aduc pe lume, să zicem,
opt copii, iar ca rezultat nu pot face faţă mulţimii grijilor legate de
creşterea unui asemenea număr de copii.
Dumnezeu Însuşi
stabileşte numărul copiilor din familie: îndată ce vede că părinţii nu s-ar
putea descurca cu încă un copil, îndată pune capăt naşterii pruncilor.
Cei care
năzuiţi să dobândiţi prunci „cu de-a sila”! Lăsaţi lucrul acesta în seama lui
Dumnezeu, fiindcă El ştie vremea potrivită. Unii, cu toate că nu sunt bine
rânduiţi duhovniceşte, Îl „presează” pe Dumnezeu ca să le dea copil atunci
când vor ei.
Fiind iubitor,
Dumnezeu le dă copil, însă ei văd în scurtă vreme că pruncul, crescând, devine
nervos, fiindcă a moştenit patimile părinţilor săi, iar ei înşişi cad într-o
nelinişte şi mai mare, fiindcă au dobândit prunc care le-a
moştenit – fără vină – patimile, de care ei nu s-au
îngrijit să se curăţească înainte de a cere cu stăruinţă copil de la Dumnezeu.
Aşadar soţii
trebuie să se încredinţeze pe deplin în mâinile lui Dumnezeu şi să nu împiedice
voia Lui. Să-L lase pe Dumnezeu să facă ce vrea El, fiindcă aşa se va sălăşlui
în sufletele lor şi le va acoperi familia cu harul Lui, cu binecuvântarea Lui.
Sfântul
Cuvios Paisie Aghioritul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu