Vă rog, fraţilor, faceţi o încercare. Dacă cineva vă ocărăşte sau vă
dispreţuieşte, sau vă smulge ceea ce vă aparţine, sau prigoneşte Biserica,
rugaţi pe Domnul zicând: „Doamne, toţi suntem făpturile Tale. Ai milă de robii
Tăi şi întoarce-i spre pocăinţă!”
Atunci vei
purta în chip simţit harul în sufletul tău. La început sileşte inima ta să
iubească pe vrăjmaşii tăi, iar Domnul, văzând gândul tău cel bun, te va ajuta
în toate şi experienţa însăşi te va învăţa calea.
Dar cel ce
gândeşte de rău pe vrăjmaşii lui nu are în el iubirea lui Dumnezeu şi nu
cunoaşte pe Dumnezeu. Dacă te rogi pentru vrăjmaşii tăi, pacea va veni asupra
ta. Iar când vei iubi pe vrăjmaşii tăi, să ştii că un mare har dumnezeiesc
locuieşte intru tine. Nu zic că este deja un har desăvârşit, dar e de-ajuns
pentru mântuire. Dacă, dimpotrivă, ocărăşti pe vrăjmaşii tăi, e semn că un duh
rău locuieşte în tine şi el aduce gânduri rele în inima ta; căci, aşa cum a
spus Domnul, „din inima omului ies gândurile bune şi gândurile rele” (Matei 15,
19).”
Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul
deznădejdii şi iadul smereniei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu