De dincolo de mormânt, vocea părintelui
Iustin răsună azi, mai puternic ca niciodată. Auzim îndemnurile părintelui:
români, cinstiţi-vă trecutul şi martirii care au murit pentru libertatea ţării!
Părinţi, aveţi grijă cum vă creşteţi copiii! Creştini, nu acceptaţi jugul
puterilor străine! Preoţi, păstoriţi cu dragoste şi responsabilitate poporul!
Toţi suntem responsabili pentru situaţia de azi
Dacă îl iubim pe părintele Iustin, să nu ascundem
sub obroc mesajul pe care ni l-a lăsat şi care l-a însufleţit o viaţă întreagă:
„Pământul acestei ţări este sfânt
prin martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc, iar sângele şi rugile
lor s-au suit până la Tronul lui Dumnezeu. România a şi rămas de altfel ţara
ortodoxă care şi-a păstrat tradiţiile şi evlavia mai mult decât toate celelalte
ţări ortodoxe. Ne-au luat agricultura, ne-au luat comerţul, ne-au luat toate
bogăţiile şi aurul acestei ţări, dar nu ne-au luat credinţa, nu ne-au luat
tradiţiile şi evlavia creştină.”
Părintele amintea, cu fiecare ocazie, că pentru
situaţia în care se află azi ţara noastră suntem răspunzători cu toţii. Pentru
că tinerii noştri abia aşteaptă să-şi termine studiile şi, atraşi de mirajul
străinătăţii, să părăsească ţara. Pentru că, rupţi de tradiţii, de istorie şi
credinţă, îndoctrinaţi şi minţiţi sistematic prin mijloacele de comunicare în
masă, am ajuns să ne lepădăm pruncii şi să votăm pentru distrugerea familiei creştine,
prin legiferarea homosexualităţii. Pentru că acceptăm sclavia biometrică.
Pentru că avortul şi divorţul au devenit aproape o modă. Pentru că şcoala a
ajuns să deformeze tineretul, să-l îndepărteze de rădăcinile lui şi să-l
pregătească pentru o societate în care păcatul, iată, devine literă de lege. De
aceea, în lipsa unor sentimente de patriotism sau ataşament faţă de ţară,
tineretul îşi caută norocul pe alte meleaguri, iar neamul nostru încet-încet se
stinge.
Patriotismul ne poate redeştepta
„Tinerii noştri
sunt încurajaţi să plece din ţară în lumea întreagă, şi în special cei care au
capacităţi mai înalte, astfel încât ţara aceasta să rămână a nimănui. Şi
ajungem la scopul pe care duşmanii acestui neam îl urmăresc de zeci de ani: să
nu existe o rezistenţă în zona asta balcanică. Apoi, de unde să mai fie vlagă
de român, dacă bieţii sunt crescuţi la televizor şi calculator, sleiţi de
puteri sufleteşti şi fără un ideal sau o conştiinţă puternică? De vină sunt şi
profesorii care nu cultivă în sufletul elevului sentimente nobile, sentimente
patriotice. Pentru că în fond ce este patriotismul? Patriotismul este dragostea
şi respectul faţă de înaintaşii noştri, voievozi, eroi şi martiri care şi-au
dat viaţa pentru a ne oferi nouă o Românie puternică. Nu, acum schimbă istoria
din manualele şcolare şi îl îndobitoceşte ca să nu mai ştie românul de unde
vine şi încotro se duce.” (Arhim. Iustin Pârvu)
Părintele nu putea să tacă, în faţa acestor
realităţi. Nici noi nu avem dreptul să o facem. Vorbim despre sfinţenia
părintelui, despre minunile pe care le-a făcut cu noi şi pe care le va face şi
în continuare. Despre vindecarea bolilor incurabile. Despre exorcizări. Despre
naşteri miraculoase. Dar să nu uităm că sfinţenia părintelui îşi trage seva din
suferinţa răstignită pe altarul Ţării şi al Bisericii. Din anii grei de
temniţă, pe care nu avem voie să-i ştergem din memoria poporului român. Căci
prin cinstirea eroilor neamului se va trezi şi conştiinţa noastră naţională,
aşa cum sublinia părintele:
„Tineretul nostru
ar trebui puţin să se cunoască pe sine, istoria neamului, strămoşii şi martirii
lor. Cunoaşterea martirilor şi adevărului istoric va trezi în noi şi
cunoaşterea de sine. Dacă noi nu ne lustruim memoria şi nu ne cunoaştem
martirii şi jertfele înaintaşilor noştri, nu ne putem redeştepta. Nu avem
dreptul să trecem peste jertfele lui Horea, Cloşca şi Crişan şi ale tuturor
românilor care s-au crucificat pentru idealurile noastre. Noi, românii, trebuie
să învârtim istoria în jurul acestor mari personalităţi ca să putem avea şi noi
o bucurie cerească, elanul şi puterea lăuntrică de a nu ceda.”
Cheia este schimbarea lăuntrică
Să ascultăm îndemnul Părintelui Iustin şi să ne
întoarcem către Hristos. Să renunţăm la patimile noastre, să aprindem
lumânările faptelor bune şi, prin rugăciunile mucenicilor neamului nostru, să
revigorăm fiinţa noastră naţională. Altfel, din noi va rămâne doar amintirea
unui neam pentru libertatea căruia s-au vărsat râuri de sânge.
„Ca să se nască
Hristos în inima poporul român, trebuie o întoarcere a lui. O întoarcere către
Hristos! Să ne propunem să punem început bun. Să înnoim ceva în viaţa noastră
spirituală. Dumnezeu nu vrea multe fapte, ci ca fiecare să aibă înăuntru o
schimbare, să mai renunţe la patimile pe care le are: la fumat, la beţiile care
ne-au otrăvit familiile şi neamul (…) Pentru că cel mai mare rău la ora actuală
este otrăvirea tineretului nostru cu tot comerţul acesta de băuturi pline de
otravă. Să începem cu naşterea noastră lăuntrică pentru că acolo este cheia şi
izvorul nostru de bunătăţi şi primim întărirea mucenicilor, cu rugăciunile lor,
în viaţa noastră de aici. Să aprindem împreună lumânări de fapte bune, să ne
găsim în faţa Sf. Treimi, aducându-ne fiecare obolul nostru. Doamne, fie mila
Ta cu noi, că noi Ţie Ţi-am slujit, am făcut cât ne-a stat în putinţă, iar Tu
sfinţeşte toată lucrarea neamului nostru. Amin.”
Busuiocul uscat cu care părintele Iustin îi
binecuvânta pe credincioşi a înverzit, imediat după moartea marelui duhovnic al
neamului nostru. Să dea Domnul ca, pentru rugăciunile părintelui, şi sufletul
românilor să se înnoiască, sub cerul curat al unei Românii libere!
Irina Nastasiu
doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu