Mama
e singura competentă să-i poarte bebeluşului de grijă, să-l iubească, să-l îngrijească şi să-l facă să se simtă într-un nou „înveliş” imediat după venirea sa pe lume. Moaşa Irina Popescu ne vorbeşte despre cum ar trebui să se desfăşoare primele clipe de
viaţă ale copilului şi despre cât de importantă este relaţia sa cu mama. Interviu realizat
de Adriana Titieni în cadrul emisiunii „Meditaţii pentru părinţi”.
Cât
de importante sunt primele clipe ale copilului şi
cum ar fi normal să se procedeze?
Aş vrea să încep cu primele zile ale copilului în
maternitate, pentru că eu cred că avem nişte probleme mari cu rutina din maternităţile româneşti.
Poate fi vorba de două, trei, cinci zile, cât stă fiecare mamă în maternitate.
De exemplu, după cezariană se stă mai mult în spital, iar în aceste situaţii e nevoie de mai multă „muncă” pentru a re-conecta mama
la copil, pentru că ea e imobilă după naştere, este încă sub efectul anestezicului, nu se poate mişca minim 10 ore.
Ce
facem cu copilul nou-născut?
Ideal
ar fi ca nou-născutul să fie primit pe burtică sau pe pieptul mamei lui, care
reprezintă cel mai bun incubator şi
masă de încălzit. Cordonul ombilical ar trebui să pulseze în continuare, nu să
fie secţionat
în secunda imediat următoare naşterii.
De
ce?
Pentru că
cel mic are nevoie în continuare să respire prin ambele părţi, pentru că cea mai grea adaptare a copilului la mediul
aerian este adaptarea respiratorie. De aceea ar fi bine să nu scoatem un copil
la 37 de săptămâni prin cezariană sau să declanşăm naşterea
la 40 de săptămâni, când poate copilul se naşte la 41 sau 42 de săptămâni. Până la 42 de săptămâni
sarcina e în normalitate, este timpul copilului şi nu ar trebui să i se ia.
Revenind,
copilul are nevoie ca în primele momente să primească oxigen prin ambele părţi – şi pe
nas şi
prin ombilic – pentru ca respiraţia
pulmonară să se instaleze treptat, să nu forţăm plămânii nou-născutului, care conţin încă lichid amniotic. În acest sens, canalul de naştere ajută foarte mult la „stoarcerea” plămânilor de
lichidul amniotic şi
apoi are loc extensia cutiei toracice, care umple încet-încet plămânii cu aer.
Este fascinant cum naşterea
naturală oferă cele mai sănătoase şi
fireşti
mecanisme de adaptare, a mamei la naştere şi a
copilului la noul mediu.
A fi pro naştere naturală nu reprezintă o reîntoarcere la preistorie,
ci a beneficia de studiile noi care ne arată care este cea mai bună cale pentru
mamă şi
pentru copil, de a ne folosi de toată ştiinţa şi tehnologia pe care le avem pentru a le fi cât mai bine
celor doi. Sunt o mulţime
de studii corelate care ne arată că cel mai bine pentru mamă şi copil este naşterea naturală, asigurarea contactului între mamă şi copil după naştere, lăsarea cordonului să pulseze măcar cinci minute
după naştere.
Pus imediat
pe abdomenul sau pieptul mamei, copilul nou-născut se „caţără” spre piept („breast crawl”), având un reflex de supt
dat de instinctul de supravieţuire.
El e ghidat de mirosul sânului – mama secretă un miros specific care îi dă
„traseul”, iar inima şi
respiraţia
mamei sunt lucruri pe care el le cunoaşte. Practic, abdomenul şi sânul mamei reprezintă singurul loc unde noul-născut se
simte în siguranţă.
E important
să ştim
că nou-născutul se ataşează
la sân în circa 20-30 de minute de la naştere, în cazul unei naşteri nemedicalizate, fără anestezie, şi în aproximativ o oră în cazul unei naşteri medicalizate (copilul este mai amorţit, mai puţin
alert şi
tonic). Privat de această ataşare,
copilul pierde reflexul de ataşare
corectă la sân, primeşte şi un biberon sau glucoză, iar apoi mamei îi va fi foarte
greu să-l ataşeze
la sân. E vorba aici de un reflex de supt perturbat şi memoria ultimului supt, iar dacă ultimul supt a venit
cu biberonul, copilul va aştepta
acel biberon. De aceea, dacă e nevoie de complementare, hrănirea se va face cu
linguriţa
sau cu seringa, nu cu biberonul (maternităţile baby-friendly, de exemplu, nu au voie să fie dotate
cu biberoane).
Lucrurile
oricum s-ar desfăşura
mult mai uşor
într-o maternitate dacă mama e cu bebeluşul ei în acelaşi salon. Mamei trebuie să i se facă doar un mic
instructaj (să i se spună câteva cuvinte despre cum să-l pună pe cel mic la
sân, cum să-l schimbe) şi să
fie încurajată să-şi ia
copilul în braţe,
să se obişnuiască
cu el şi să
capete astfel încredere în forţele
ei şi în
capacitatea ei de a avea grijă de copil. De asemenea, şi tatăl ar trebui încurajat să facă aceste lucruri – să-şi ia copilul în braţe, să-l schimbe, pentru a scăpa de teama de a-i face ceva
rău.
Povesteşte-ne despre depresiile care pot apărea la
mame pentru că, după naştere, copilul e ţinut departe de ea, nu l-a ţinut la sân imediat după naştere.
În aceste
situaţii
mama se simte incapabilă, incompetentă, pentru că ea are nevoie să simtă că e
mamă şi e
important să nu primească mesajele negative care vin asupra ei în această perioadă.
Mama
copilului e singura competentă să-i poarte bebeluşului de grijă, să-l iubească, să-l îngrijească, să-l facă
să se simtă într-un nou „înveliş”.
Nevoile emoţionale
ale noului-născut sunt la fel de reale, valide şi importante ca şi cele fizice, nu există răsfăţ în această perioadă. Dacă bebeluşul este validat din punct de vedere psihoemoţional, atunci el va plânge mai puţin, va avea mai puţine probleme fizice, pentru că nu vom mai avea somatizări
pentru nevoile sale emoţionale
neîmplinite.
Mi s-a reproşat că vorbind despre aceste lucruri vin cu misticisme. Ce
misticism există în a recunoaşte
că avem hormoni care guvernează atât partea fizică, cât şi partea psihică? Orice endocrinolog, orice psiholog ştie aceste lucruri.
Din păcate,
din nu ştiu
ce motiv, partea medicală a naşterii
e văzută doar ca ceva fizic. Vestea bună e că asistăm, în zilele noastre, la o
întoarcere foarte mare către natural, către bio şi eco, şi
cred că asta e valabil şi
pentru viitoarele mămici, care vor şti ce să ceară pentru copiii lor. Eu am foarte mare
încredere în puterea femeilor de a cere ce e mai bine.
Interviu realizat cu Irina Popescu în
cadrul emisiunii „Meditaţii pentru părinţi” realizată de Adriana Titieni
Irina Popescu este moaşă licenţiată,
educator prenatal şi consilier pentru alăptare. Mai multe detalii despre acest
subiect, precum şi despre sprijinul care vă poate fi acordat găsiţi pe site-ul www.nastecumsimti.org.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu