Cam acesta pare a fi sloganul zilelor noastre. Trăim într-o societate de consum. Politici naţionale au ajuns să fie formate în jurul premizei că omul ar trebui îndemnat să cumpere cât mai mult. Goana după cumpărături este cea care dă valoare banilor pe care îi adună băncile. Nu aurul, nu tezaurele, ci continua plimbare a banului cu viteză din ce în ce mai mare este cea care susţine întregul sistem.
Modestia de bună-voie
Ştiţi că spune Hristos că dacă vor tăcea apostolii vor striga pietrele? Iată dovada. În Statele Unite, una dintre cele mai hulite ţări din lume, Babilonul modern, au apărut mişcări cum ar fi minimalismul şi frugalismul. Frugalismul, care foarte pe scurt este filosofia de viaţă prin care oamenii încearcă să trăiască modest, ar trebui să fie cunoscut şi arhicunoscut în toată lumea creştină. Şi nu doar cunoscut, dar şi pus în aplicare. Şi totuşi, iată că primim lecţii de la cei pe care de multe ori îi considerăm ca fiind nedemni de a da lecţii. E drept că mulţi oameni trăiesc modest în ziua de azi, dar nu pentru că aşa au ales să trăiască. Şi pentru că nu sunt mulţumiţi de ceea ce au, nu poposeşte nici bucuria în inima lor.
Eliminarea frustrărilor
Un om care se mulţumeşte cu puţin nu va mai trebui să lucreze până cade din picioare. Dacă nu mai este nevoit să lucreze atât de mult, e posibil să aibă mai mult timp pentru a petrece cu familia, cu copiii. Copiii care simt mai mult prezenţa părinţilor sunt mai fericiţi decât cei cărora li se trimit bani din ţări străine şi ajung să facă lucruri mai frumoase în viaţă, pentru că au mai puţine frustrări de depăşit. Pentru că frustrările nu se formează atunci când nu avem un lucru, ci atunci când credem că avem nevoie de un lucru pe care nu-l putem avea. Iar această credinţă ajunge să fie foarte adânc înrădăcinată în noi pe măsură ce încercăm să „intrăm în rândul oamenilor“.
Conformismul nu aduce bucuria
Conformitatea este unul dintre primele semne că ceea ce facem este greşit. Asemănarea cu Dumnezeu duce la diversitate, duce la individualizare, nu în sensul de rupere a omului de ceilalţi oameni, ci de sclipire diferită a fiecărui nestemat, de formă şi simţire diferită a fiecărei pietre. Vrea cineva revoluţie? Să nu mai urmărească moda. Fiecare om ar trebui să-şi fie luişi modă. Vrea cineva să se schimbe ceva? Să nu mai caute ce poate face la Bucureşti, sau la Bruxelles, sau la Washington, ci mai degrabă ce poate face în casa în care stă şi în familia pe care o are.
Nevoile omului, de cele mai multe ori, nu se întind la o anume marcă de maşină sau la un anume croi pentru haine. Nevoile omului includ însă şi bucuria. Iar bucuria nu se dobândeşte odată cu găleţile de bani, ci cu trăirea conştientă, dobândirea Duhului Sfânt, aşa cum spunea sfântul Serafim de Sarov. Suntem oameni, nu animale. Suntem datori să trăim conştient, nu conform cu valurile care încearcă să ne izbească de stânci.
Ierodiacon Serafim Pantea
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 54 - iulie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu