joi, 26 mai 2011

Profitând la maxim de darurile lui Dumnezeu: Doamna Elena Niţă Ibrian (1921-2009)

În ultimii ani, mai ales în SUA, dar şi în multe alte ţări ale lumii – mai nou însă şi în România – a devenit foarte modern, absolut în vogă, un curent numit raw food (hrană crudă, netratată termic). Multe vedete de la Hollywood practică cu entuziasm acest mod de alimentaţie, jurând că numai el le asigură şi le conservă tinereţea şi frumuseţea. Alimentaţia cu hrană vie (aşa cum a fost numită în limba română această hrană naturală, netratată termic), există însă de foarte mulţi ani. În România nu se poate vorbi despre hrana vie fără a o pomeni pe doamna Elena Niţă Ibrian, autoare a peste 40 de cărţi din domeniul sănătăţii, care a trăit timp de peste 60 de ani practicând regimul de viaţă bazat pe hrana vie.

Nou dar foarte vechi
Nenumăraţi medici, din timpuri îndepărtate şi până în ziua de azi, şi-au tratat pacienţii doar cu ajutorul unui simplu regim alimentar, cu o dietă bazată doar pe alimente naturale, netratate termic sau chimic (legume, fructe, seminţe, cereale, nuci), primul fiind chiar Hippocrate, părintele medicinii moderne, căruia i se atribuie şi următorul citat, devenit între timp celebru în întreaga lume: „Alimentele voastre să vă fie leacuri, iar leacurile voastre să vă fie alimente!”.
Şi în România au existat şi există în continuare nenumăraţi medici şi terapeuţi, adepţi convinşi ai medicinii naturale, care îşi tratează pacienţii schimbându-le în primul rând modul de viaţă şi de alimentaţie.

O poveste impresionantă
Doamna Elena Niţă Ibrian s-a născut pe 12 noiembrie 1921, într-o familie simplă de ţărani români. După moartea timpurie a părinţilor săi, a fost nevoită să se ocupe de cei 8 fraţi mai mici ai săi, până a ajuns fiecare la casa lui. De la bunica ei, Catinca, doftoroaia satului, a învăţat să cunoască şi să iubească natura, a moştenit cunoştinţe vechi şi tainice despre plantele din flora spontană şi despre puterea lor nemaipomenită de vindecare. De la mama ei a învăţat ţesutul la războiul de ţesut şi vopsirea lânii cu ajutorul plantelor. Şi-ar fi dorit foarte mult să studieze biologia, dar din păcate erau timpuri grele; comuniştii ajunseseră la putere, iar tatăl său fusese declarat chiabur, de aceea i s-a permis să urmeze doar o şcoală superioară de menaj.
A devenit apoi tapiser, îşi crea singură din plante vopselele pentru covoare şi tapiserii. Din păcate, fixarea culorilor nu se putea face fără chimicale puternice, iar doamna Ibrian lucra fără mască, ceea ce a făcut ca, la numai 25 de ani, să i se instaleze deja cancerul în gât şi în plămâni. A fost tratată fără succes în spital, iar apoi a fost trimisă de medici să moară acasă. Scuipa deja sânge, era imobilizată la pat, nu mai putea să mai mănânce sau să bea ceva. Soţul ei era pregătit pentru moartea iminentă, cumpărase deja sicriul. În această situaţie disperată, au auzit de la o cunoştinţă venită din Canada despre o terapie a cancerului cu ajutorul sucurilor de legume şi de fructe. Doamna Elena Niţă Ibrian s-a decis să încerce şi acest tratament; în situaţia disperată în care se afla, nu mai avea oricum nimic de pierdut. La început, soţul ei a fost nevoit să-i administreze sucurile cu pipeta; după puţine zile însă, doamna Ibrian reuşea deja să bea sucurile cu linguriţa, iar după numai 6 săptămâni se vindecase complet, în mod miraculos: putea iar să mănânce şi să meargă!

În slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor
Doamna Elena Niţă Ibrian a început apoi să studieze toate cărţile şi toate articolele pe care reuşea să şi le procure despre hrana vie, a început să cerceteze aprofundat puterea terapeutică a plantelor din flora spontană şi să dea mai departe toate informaţiile adunate, încercând să împărtăşească şi altora dovezile despre puterea tămăduitoare ieşită din comun a hranei vii. A scris peste 40 de cărţi şi nenumărate articole, dar s-a angajat şi foarte mult pentru păstrarea valorilor culturale tradiţionale, înfiinţând la vârsta de 85 de ani un muzeu etnografic. Şi pentru că, în România, în special bătrânii au fost foarte greu loviţi de sărăcie în ultimii ani, a pus cu banii câştigaţi din cărţile sale şi bazele unui azil pentru persoanele în etate, sărăcite la bătrâneţe, după o viaţă de muncă. Nici un om nu pleca de la buna doamnă cu mâinile goale, fiecare primea sfaturile, plantele, reţetele sau leacurile pentru care o căutase – şi totul fără ca doamna Ibrian să fi aşteptat vreo răsplată. A făcut totul din marea ei dragoste pentru Dumnezeu şi pentru creaţia Lui.
Doamna Elena Niţă Ibrian a plecat dintre noi pe 9 septembrie 2009, cu aproape numai două săptămâni înainte de împlinirea vârstei de 88 de ani. Cu câteva săptămâni înainte de trecerea sa la Domnul, a organizat o demonstraţie de hrană vie pentru câteva zeci de persoane cu handicap din Piatra Neamţ. În vara aceluiaşi an a acordat un interviu extraordinar revistei Formula AS, în care a vorbit aşa de liniştitor despre moarte, de parca ar fi ştiut ca în curând urma să părăsească această lume. A lucrat până în ultima clipă la cărţile şi la articolele sale.
Povestea doamnei Ibrian este, după părerea mea, dătătoare de multă nădejde. Acest om, care s-a îmbolnăvit atât de grav, la o vârstă atât de fragedă, a reuşit să se vindece şi să mai trăiască peste 60 de ani, numai cu hrană simplă, neprelucrată termic. Profitând la maxim de darurile lui Dumnezeu, ea a reuşit să treacă de durerile, disperarea şi frica pe care le produce orice boală gravă, reuşind, dimpotrivă, să ducă o viaţă liniştită şi binecuvântată, în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor bolnavi, bătrâni şi săraci. Fiecare zi din viaţa acestei doamne este o dovadă de necontestat că hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplă dietă, ci este o metodă infailibilă de tratament şi reprezintă chiar un adevărat mod de viaţă.
Mihaela Walter, Longkamp, Germania

Bibliografie:
Toate cărţile doamnei Elena Niţă Ibrian
„Elena Niţă Ibrian - Mâncaţi crud şi curat şi veţi fi sănătoşi", interviu realizat de Otilia Ţeposu, apărut în Formula AS

Apostolat în Țara Făgărașului nr. 52 - mai 2011

Niciun comentariu: