Dacă în cadrul Vecerniei pe de o parte ne pregătim pentru venirea lui Hristos, iar pe de alta mulţumim lui Dumnezeu pentru ziua ce a trecut, cerând ocrotire pentru noaptea care urmează, Utrenia ne ajută să îndreptăm către Dumnezeu gândurile noastre de la începutul zilei, mulţumindu-I pentru odihnă şi cerându-I ajutorul pentru ziua care începe; în acelaşi timp, participând la Utrenie retrăim începuturile creştinismului şi apariţia luminii, a revelaţiei dumnezeieşti, pregătindu-ne pentru întâlnirea directă cu Dumnezeu în Sfânta Liturghie.
În aşteptarea lui Dumnezeu
Utrenia are un caracter nocturn, pentru că în vechime ea se săvârşea în a doua parte a nopţii. Astăzi această practică se mai păstrează în unele mănăstiri. În bisericile de parohie, doar Utrenia Paştilor (în unele locuri şi a Crăciunului sau Bobotezei) se mai săvârşeşte noaptea. În rest, Utrenia se săvârşeşte după răsăritul soarelui, înainte de Sfânta Liturghie.
Rânduiala slujbei diferă în funcţie de ziua săvârşirii ei. În explicarea ei vom urmări rânduiala Utreniei de duminica, care reprezintă şi etalonul pentru tipicul celei din zi de sărbătoare sau din timpul săptămânii.
Partea de introducere a Utreniei - PROLOGUL - cuprinde psalmii 19 şi 20, troparele împărăteşti (timp în care preotul cădeşte biserica şi pe credincioşi) şi o ectenie întreită la care sunt pomeniţi episcopul locului şi conducătorii ţării. Acest început se bazează pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă”.
Urmează cei ŞASE PSALMI ai Utreniei: 3, 37, 62, 87, 102 şi 142. Aceştia formează o parte „tăcută” a slujbei, marcată de conştiinţa stării de păcat şi de o aşteptare a lui Dumnezeu în întuneric. În timp ce la strană se citesc psalmii, preotul se roagă în taină; prin cele 12 rugăciuni pe care le rosteşte, el exprimă, în numele comunităţii, mulţumirea pentru odihna nopţii şi cererea de la începutul zilei.
Urmează ECTENIA MARE, pe care o întâlnim şi la Vecernie şi la începutul Sfintei Liturghii, reprezentând rugăciunea comună a credincioşilor rostită prin glasul preotului (sau a diaconului, dacă este cazul).
Învierea lui Hristos văzând
Partea de introducere a Utreniei, marcată de pocăinţă şi aşteptare, se sfârşeşte prin imnul biruitor „DUMNEZEU ESTE DOMNUL şi s-a arătat nouă…”. Troparele care urmează adaptează Utrenia la calendarul anului liturgic.
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII, pe care le avem numai duminica, sunt precedate de stihul „Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne îndreptările Tale” (Ps. 118, 12). Cădirea din timpul cântării acestor tropare închipuie aromatele aduse de femeile mironosiţe.
Cea mai importantă parte a Utreniei o reprezintă citirea EVANGHELIEI ÎNVIERII, în jurul căreia se grupează mai multe cântări care o pun în evidenţă (Polieleul, Binecuvântările Învierii, Antifoanele, prochimenul, „Învierea lui Hristos văzând…”). Duminica, Evanghelia este citită de către preot din altar, acesta închipuindu-l astfel pe îngerul care a vestit femeilor mironosiţe Învierea. Scoaterea Evangheliei în mijlocul bisericii în zi de duminică închipuie arătarea Mântuitorului după Înviere şi vestirea Învierii la toată lumea. La sărbătorile din cursul săptămânii, Evanghelia Utreniei se citeşte din faţa uşilor împărăteşti, preotul închipuind astfel pe Mântuitorul Însuşi.
PSALMUL 50 exprimă smerenia şi umilinţa cu care trebuie să Îl întâmpinăm venirea lui Hristos.
Izvor de lumină
Cea de-a treia parte a Utreniei începe cu citirea Canoanelor împreună cu Catavasiile perioadei în care ne aflăm, grupate în 9 cântări întrerupte de condace, icoase, sedelne şi sinaxarul zilei. În bisericile de parohie de obicei se cântă doar Catavasiile, fără Canoanele de rând. După cântarea a 8-a urmează Cântarea Maicii Domnului („Măreşte suflete al meu pe Domnul…”, cu refrenul „Ceea ce eşti mai cinstită…”), aducându-ne aminte că nimeni nu ajunge la Dumnezeu fără mijlocirea Maicii Domnului, care se face ca o scară ce duce la El.
Urmează „Sfânt este Domnul…”, luminândele (imne legate de Evanghelia zilei şi de sărbătoarea zilei) şi Laudele, cântări inaugurate de stihul „Toată suflarea să laude pe Domnul…”.
Când preotul rosteşte cuvintele „Slavă Ţie, Celui Ce ne-ai arătat nouă lumina!”, strana răspunde cântând Doxologia mare („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…”). Aceasta este momentul culminant al Utreniei, când Îl lăudăm pe Dumnezeu ca izvor al luminii naturale, dar şi izvor al luminii spirituale, atât lumina naturală cât şi cea spirituală fiind indispensabile vieţii. Luminarea prin venirea lui Hristos este acum un fapt împlinit, care aduce bucuria şi nădejdea mântuirii.
Trăind, seara, rânduiala Vecerniei, apoi, dimineaţa, cea a Utreniei, sufletul se pregăteşte pentru înfăţişarea în faţa lui Dumnezeu, pentru intrarea în Împărăţie, care are loc în Sfânta Liturghie. Această nevoinţă şi curăţare a duhului de grijile cotidiene atrage prezenţa lui Dumnezeu şi face sufletul mult mai sensibil şi gata să Îl primească prin Sfânta Liturghie, Taina tainelor şi poartă spre Împărăţia lui Dumnezeu.
Pr. Gheorghe Dan
„Începem cu sentimentul de tristeţe, cu tânguirea şi pocăinţa celor aflaţi odinioară în întuneric şi păcat, exprimate prin cei şase psalmi; gustăm apoi sentimentul de mângâiere şi nădejde, pe care ni le aduc cântarea „Dumnezeu este Domnul…” şi cele următoare; jubilăm în sentimentul de bucurie şi preaslăvire, pricinuite de Polieleu şi citirea Evangheliei; după sentimentul de linişte şi împăcare pe care ni-l toarnă în suflet citirea lină a Canonului, cântăm lauda lui Dumnezeu prin intonarea Luminândelor şi a Laudelor, iar în cele din urmă bucuria noastră culminează cu slăvirea lui Dumnezeu, în cântarea Doxologiei.”
Ieromonah Petru Pruteanu
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 50 - martie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu