Apocalipsa - este ultimul capitol din Noul Testament, scris de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, şi cuprinde descoperirea făcută acestuia de către Mântuitorul. În ea ne este prezentată o viziune profetică privitoare la situaţia Bisericii de la întemeiere şi până la
sfârşitul lumii, când va ieşi biruitoare din toate piedicile şi duşmăniile ce-i vor sta în cale de-a lungul vremurilor. Fiind o carte profetică, Apocalipsa foloseşte mult simbolul şi alegoria. Acest lucru îi conferă un caracter "obscur", mai greu de înţeles, care a dat naştere la numeroase interpretări, confuzii şi speculaţii nefundamentate.
Apocrif - vine din gr. apokrifos = ascuns, nesigur, secret. Cărţile apocrife sunt cărţi pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaşte ca inspirate şi autentice şi nu le admite în Sf. Scriptură, pentru că originea lor este obscură. Deşi interesante prin conţinutul lor, cărţile apocrife cuprind de multe ori idei eretice sau lucruri ascunse, obscure. După modelul acestora, în literatura religioasă au apărut şi cărţile apocrife populare, bazate pe legende religioase.
Catapeteasmă/iconostas – denumirea peretelui acoperit de icoane care desparte altarul de restul bisericii. Este făcut din lemn, piatră, marmură, cărămidă sau metal. Are trei uşi, două laterale (numite diaconeşti sau îngereşti) şi la mijloc o uşă centrală, formată din două părţi care se deschid lateral, numite uşile împărăteşti. Se numesc aşa pentru că la ieşirea cu Sfintele Daruri şi aducerea lor de la proscomidiar la Sf. Altar, preotul intră pe aceste uşi simbolizând Intrarea Domnului Iisus, Împăratul cerului şi al pământului. Pe aceste uşi nu pot intra decât persoanele sfinţite prin hirotonie.
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 12 - ianuarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu