Din luna mai 2009, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Laurenţiu Streza şi sub ascultarea maicii stareţe de la Mănăstirea Bistriţa-Vâlcea, m-am aşezat în trăire şi slujire în casa monahală de la Şinca Veche. Am descoperit că este cu adevărat un loc mângâiat de Dumnezeu, iar pentru mine şi obştea de aici reprezintă ceea ce pe pământ numim “acasă”.
Paraclisul de la Şinca Veche poartă hramul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, Sfânt iubit şi mult căutat în zilele noastre de cei ce suferă de boli grele şi incurabile. În acest loc, unde din rânduiala lui Dumnezeu se află o părticică din sfintele sale moaşte, ne bucurăm de binecuvântarea, ocrotirea şi rugăciunea Sfântului, care a dorit ca sfintele sale moaşte să fie împărţite bisericilor şi paracliselor ce îl prăznuiesc, numindu-le “casele mele”, motiv pentru care Sfântul ne-a venit în ajutor şi nouă, celor ce trăim şi ne rugăm la Şinca Veche, şi credincioşilor care vin şi se închină cu evlavie şi credinţă sfintelor sale moaşte aflate şi în această “casă” a lui: paraclisul Sfântului Nectarie Şinca Veche.
Hramul Sfântului se prăznuieşte în fiecare an la 9 noiembrie, a doua zi după Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, zi în care a trecut la cele veşnice. În acest an, de hram ne-am bucurat de prezenţa şi binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Dr. Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, care, însoţit fiind de un sobor de preoţi, a săvârşit dumnezeiasca şi arhiereasca Liturghie întărindu-ne sufletele prin înalt şi duhovnicesc cuvânt de învăţătură, mângâind inimile credincioşilor, cărora le mulţumim că ne-au fost alături în acest ceas de sărbătoare.
Bucurie a fost în inimile tuturor, căci prin darul şi mila Lui, Dumnezeu ne-a adunat în împreună slujire, rugăciune şi folos duhovnicesc, dându-ne curaj şi nădejde întru lucrarea mântuirii, dar şi în slujirea de egumenă în care am fost aşezată cu acest prilej.
Şinca Veche - loc plin de evlavie pentru credincioşii Ţării Făgăraşului - a fost sfinţit de trăirea şi rugăciunile monahilor care s-au nevoit sub pământ pentru a păstra candela Ortodoxiei aprinsă şi pentru a ne da lumina ei nouă, celor de azi; un loc de taină ţinut de Bunul Dumnezeu pentru rugăciunea celor de demult şi pentru folosul nostru, al tuturor. Din pronia lui Dumnezeu avem bucuria de a primi mulţi pelerini de aproape şi de departe, care ne mărturisesc că aici fiind simt multă bucurie şi linişte sufletească. Celor care nu aţi călcat pe acest loc va aşteptăm să veniţi şi să primiţi bucurie, linişte şi binecuvântarea lui Dumnezeu şi a Sfântului Nectarie. Amin.
Monahia Serafima Antofe, stareţa obştii de la Şinca Veche
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 35 - decembrie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu