vineri, 7 august 2009

Cuvinte veşnice:


„Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6, 11)

Multe sunt uneltirile lui, multe căile lui, prin care încearcă să pună piedică celor mai trândavi! De aceea trebuie să cunoaştem bine uneltirile lui, ca să scăpăm de laţurile lui şi să nu-i lăsăm nicio portiţă de intrare. Să ne păzim bine limba, să punem strajă ochilor, să ne curăţim mintea şi să fim totdeauna gata de luptă, ca şi cum ar năvăli asupra noastră o fiară sălbatică ce încearcă să ne vatăme. Pentru asta şi Sf. Pavel, sufletul acela care a ajuns până la cer, dascălul neamurilor, limba întregii lumi, cel care a făcut şi a gândit totul pentru mântuirea ucenicilor săi, după ce a spus „îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu”, a adăugat iarăşi, pentru a ne întări din toate părţile şi a ne face nebiruiţi, grăind aşa: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6, 14-17). Ai văzut că ne-a înarmat toate mădularele? Şi ca şi cum ar fi avut de gând să ne trimită la luptă aşa, mai întâi ne-a încins cu cingătoarea, ca să ne fie uşor drumul, apoi ne-a dat platoşa, ca să nu fim răniţi de săgeţi; apoi ne-a asigurat picioarele şi, în sfârşit, ne-a întărit din toate părţile cu credinţa. Această armură, aceasta, spune Sf. Pavel, va putea stinge şi săgeţile cele aprinse ale vicleanului.
Dar care sunt săgeţile diavolului? Poftele cele rele, gândurile cele necurate, patimile cele pierzătoare, mânia, invidia, gelozia, ura, urgia, pofta de bani şi toate celelalte păcate. Pe toate acestea, spune Sf. Pavel, va putea să le stingă sabia Duhului. Dar pentru ce spun să le stingă? Va putea chiar să taie capul vrăjmaşului.
Ai văzut cum a întărit Pavel pe ucenicii lui? Ai văzut că i-a făcut mai tari ca fierul pe cei ce erau mai moi decât ceara? Pentru că lupta noastră nu este împotriva sângelui şi trupului, ci împotriva puterilor celor netrupeşti, de aceea nici nu ne-a dat arme trupeşti, ci toate sunt duhovniceşti şi aşa de strălucitoare încât acel demon viclean să nu poată suferi nici strălucirea lor.
Înarmaţi dar cu nişte arme ca acestea, să nu ne temem de luptă, nici să fugim de încăierare, dar nici să ne trândăvim! După cum, dacă suntem treji, demonul acela viclean nu biruie nicicând puterea armelor noastre – şi dacă voim putem să-i facem netrebnice armele lui –, tot aşa, dacă ne trândăvim, armele nu ne sunt de niciun folos, pentru că duşmanul mântuirii noastre priveghează necontenit şi face orice împotriva mântuirii noastre. Să ne înarmăm, dar, de pretutindeni! Să fim cu luare aminte la cuvintele pe care le rostim; să ne ferim de faptele care pot să ne vatăme; şi, o dată cu înfrânarea de la bucate şi cu celelalte fapte bune, să fim darnici şi cu cei săraci, cunoscând câtă răsplată ne stă înainte dacă ajutăm pe cei nevoiaşi.
Sf. Ioan Gură de Aur

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 31 - august 2009

Niciun comentariu: