Continuăm serialul consacrat educării creştine a copiilor – sfaturi preluate şi adaptate (cu acordul autoarei) din cartea Raising Godly Tomatoes. Vă reamintim că autoarea, Elisabeth Krueger, este o mamă creştină din Statele Unite care îşi educă acasă cei zece copii. În acest episod: cum trebuie să ne educăm copiii cu dragoste, de ce este necesar să disciplinăm fără excepţie şi care este „secretul” creşterii unor copii plăcuţi, respectuoşi şi credincioşi. Educaţi cu dragoste
Ţineţi copiii lângă voi şi, atâta timp cât vă ascultă, bucuraţi-vă de ei. Îmbrăţişaţi-i, sărutaţi-i, vorbiţi cu ei şi faceţi lucruri împreună. Faceţi un efort să-i includeţi în activităţile voastre. Zâmbiţi-le când vin să vă vorbească sau să vă arate ceva. Bucuraţi-vă de atenţia lor. Răspundeţi la întrebările puse. Luaţi-i în braţe şi jucaţi-vă cu ei. Lăsaţi-i să se caţere lângă voi în pat şi hârjoniţi-vă împreună. Când vă întreabă: "pot să vin cu tine?" încercaţi să răspundeţi afirmativ. Când vor să vă ajute, lăsaţi-i. Râdeţi cu ei. Glumiţi cu ei. Fiţi interesaţi de ceea ce-i interesează. Arătaţi-vă încântaţi de realizările lor. Arătaţi-le cum să facă diverse lucruri. Bucuraţi-vă împreună cu ei de orice! Cunoaşteţi-i şi lăsaţi-i să vă cunoască. Asta e ceea ce trebuie să faceţi cu copiii voştri 99% din timp.
Ştiu că toate mamele au treburi gospodăreşti de făcut, dar asta nu trebuie să-i excludă pe copii decât dacă este necesar. Faceţi cât de multe puteţi împreună cu copiii voştri. Lăsaţi-i să vă ajute. Învăţaţi-i tot ce ştiţi. Împrieteniţi-vă cu ei. Disciplinarea, dacă e făcută cu înţelepciune, ar trebui să vă ia doar o mică parte a zilei. Educaţia se face cu multă dragoste.
Disciplinează întotdeauna
Dacă vă analizaţi şi descoperiţi că disciplinaţi mult, acest lucru indică faptul că nu vă supravegheaţi copilul şi, în consecinţă, că nu sunteţi consecvent. Puteţi corecta copilul de zece ori, iar apoi să treceţi cu vederea o singură dată, şi veţi pierde tot ce aţi realizat ultimele zece dăţi. Însă dacă îl corectaţi cu consecvenţă de o sută de ori, iar apoi treceţi cu vederea o greşeală minoră, nu vă va lua mult să vă aduceţi copilul din nou acolo unde trebuie. Dar nu uitaţi: întâi trebuie să fiţi consecvenţi de o sută de ori la rând.
Nu vreau să spun că trebuie să vă corectaţi copilul de o sută de ori pentru acelaşi lucru, ci doar de o sută de ori la rând pentru orice neascultare. Trebuie să vă convingeţi copilul că este necesar să vă asculte întotdeauna, şi abia apoi puteţi trece ceva cu vederea. Astfel conştiinţa lui va fi educată în aşa fel încât să se dojenească singur pentru ce a făcut rău, chiar dacă voi nu o faceţi.
Secretul meu
Cineva m-a întrebat care este secretul meu de am crescut nişte copii atât de plăcuţi. Răspunsul a fost: "Spune exact ce doreşti, şi doreşte exact ceea ce spui." Dacă ar fi să mai adaug ceva la asta, ar fi să îţi ţii copiii aproape tot timpul astfel încât să vezi ce fac, să înţelegi ce gândesc şi să-i poţi răsplăti sau corecta la nevoie.
Ca să fiu mai explicită, iată câteva lucruri pe care le am în minte tot timpul în care îmi cresc copiii. Mai sunt şi altele, dar acestea îmi vin în gând imediat. Desigur, nu e nici un secret, ci doar vechile metode trecute cu vederea sau uitate în multe familii azi.
1. Îmi ţin copiii aproape şi îi supraveghez cu atenţie.
2. Mă concentrez pe atitudinea şi caracterul lor mai mult decât pe fapte.
3. Îi învăţ să mă asculte începând de mici - înainte de vârsta de un an.
4. Îi învăţ ce înseamnă cuvântul "NU" şi că trebuie să-mi respecte autoritatea atunci când îl folosesc.
5. Sunt şi îngăduitoare, dar şi corectă. Îi laud şi îi răsplătesc când se comportă bine, îi corectez cu consecvenţă când se comportă rău.
6. Mă aştept să mă asculte de prima data când le spun să facă sau să nu facă un lucru. Nu număr până la trei şi nu dau avertismente repetate.
7. Îi corectez cu câteva consecinţe negative imediate (de exemplu o dojană), de câte ori este posibil, mai degrabă decât să amân consecinţa, cum ar fi retragerea unui privilegiu.
8. Folosesc ocazional demodatul "stai la colţ" sau "stai lângă mine până înveţi să te porţi", dar niciodată modernul "time-out" (trimiterea copilului într-un loc unde să rămână singur pentru un timp).
9. Nu "distrag". (autoarea se referă la obiceiul de a-i distrage copilului atenţia în unele situaţii, de exemplu a-i arăta ceva interesant atunci când acesta face o „criză de isterie”. Acest obicei nu face decât să îl statornicească pe copil în folosirea acestei „tehnici”, prin care chiar dumneavoastră îl învăţaţi că poate obţine atenţie).
10. Niciodată nu trimit copiii în camera lor drept pedeapsă.
11. Nu-mi ies din fire, nu cicălesc, nu mă văicăresc, nu ţip, nu implor, nu mituiesc şi nu "negociez" pentru a obţine ascultarea copiilor.
12. Îmi ţin copiii departe de influenţele negative exterioare cât de mult e posibil, până când ei sunt destul de mari şi pregătiţi pentru a rezista ispitelor pe care le pot întâlni.
Cred în Dumnezeu şi scopul meu ultim în educaţie e să cresc copii evlavioşi, care să crească copii evlavioşi la rândul lor. Iubesc binele şi urăsc răul. Îmi stabilesc standarde pentru copii, potrivite vârstei lor şi plăcute lui Dumnezeu. Încerc să îi determin să fie copii buni şi ţintesc spre asta. Pentru a-i învăţa acest lucru, încerc să-mi includ copiii în tot ceea ce fac şi să fiu un exemplu personal. Caut să am o atitudine iubitoare, blândă şi aprobatoare faţă de copiii mei. Ne bucurăm unii de alţii, ceea ce este posibil odată ce i-ai învăţat să fie respectuoşi şi ascultători.
A consemnat Irina Constantinescu
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 20 - septembrie 2008
