Sf. Liturghie, Taina tainelor: Liturghia credincioşilor

„Dacă în aceste minute ale celei mai măreţe dintre minunile milei dumnezeieşti nu avem sus inimile, înseamnă că suntem nesimţitori şi fără minte” Sf. Ioan de Kronstadt

În numerele trecute ale revistei noastre am vorbit despre primele două părţi ale Sfintei Liturghi: Proscomidia şi Liturghia catehumenilor. Partea a treia a Liturghiei se numeşte Liturghia credincioşilor (a celor botezaţi), începe cu Rugăciunea credincioşilor: Câţi suntem credincioşi, iară şi iară cu pace Domului să ne rugăm şi ţine până la sfârşitul Liturghiei. Liturghia credincioşilor mai este numită şi Liturghia euharistică, pentru că în această parte a are loc marea minune a pogorârii Duhului Sfânt peste Darurile de pâine şi vin, care vor fi sfinţite şi transformate în Trupul şi Sângele Domnului, spre împărtăşirea credincioşilor. Părţile mai însemnate ale Liturghiei credincioşilor sunt:

Cântarea imnului numit Heruvic. Acest imn are un sens mistic, pe care îl exprimă însuşi textul lui: noi închipuim acum în mod tainic pe heruvimii din ceruri, deoarece ne pregătim, ca şi ei, să primim pe Împăratul tuturor, Care va apărea în mijlocul nostru la vohod, sub forma cinstitelor Daruri şi Căruia Îi cântăm Aliluia. De aceea suntem îndemnaţi să lepădăm toată grija cea lumească, pentru ca să-L întâmpinăm cu cinstea cuvenită.

Vohodul Mare. La sfârşitul Heruvicului, preotul ia Discul şi Potirul cu cinstitele Daruri, iese cu ele în mijlocul bisericii şi se roagă cu voce tare pentru toţi credincioşii, zicând de fiecare dată: ...să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa. Pomenirile pe care preoţii le fac acum în mijlocul bisericii sunt după pilda şi asemănarea tâlharului celui răstignit de-a dreapta Mântuitorului: Pomeneşte-mă Doamne când vei veni întru Împărăţia Ta (Lc. 23, 42).

Ectenia cererilor, la care credincioşii răspund cu: Dă, Doamne!, enunţarea poruncii iubirii: Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim şi rostirea Crezului sunt momente ale Liturghiei menite să realizeze între participanţi unitatea de dragoste şi de credinţă necesare celor care iau parte la Sfânta Liturghie.

Preotul anunţă apoi începerea celui mai important moment al Sfintei Liturghii, prin cuvintele: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta jertfă cu pace a o aduce. Rugăciunea de sfinţire a Cinstitelor Daruri este indrodusă de un dialog între preot şi credincioşi, dialog care conţine îndemnuri la luare aminte, la frică, la milă, la pace, la mulţumire, la jertfă de laudă. Sfântul Ioan din Kronstadt ne avertizează: dacă în aceste minute ale celei mai măreţe dintre minunile milei dumnezeieşti nu avem sus inimile, înseamnă că suntem nesimţitori şi fără minte. În acel timp ni se cere să ne predăm în chip desăvârşit Domnului nostru Iisus Hristos, Preacuratei Sale Maici, cu deplină credinţă şi încredere, cu inimă curată, cu ură faţă de păcat. Rugăciunea de sfinţire a Darurilor are mai multe părţi şi este rostită în taină de către preot, însă unele părţi din această rugăciune, rostite cu voce tare, alternează cu imne cântate de credincioşi: Cu vrednicie şi cu dreptate..., Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot..., Pe tine te lăudăm...

Amintind de Cina cea de taină, preotul rosteşte cu voce tare cuvintele pe care le-a rostit atunci Mântuitorul. Arătând cu mâna dreaptă spre Sfântul Agneţ, zice: Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor. Apoi, arătând cu mâna spre Sfântul Potir, zice: Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor. Cine poate pricepe pe deplin marea binefacere dată nouă de Domnul nostru Iisus Hristos în Taina împărtăşaniei? Nimeni, nici chiar mintea îngerească, fiindcă această binefacere este infinită şi necuprinsă ca Însuşi Dumnezeu, ca însăşi bunătatea, înţelepciunea şi atotputernicia Sa.

În timpul cântării Pe Tine te lăudăm, toţi credincioşii trebuie să se roage împreună cu preotul ca Tatăl cel ceresc să trimită pe Duhul Său cel Sfânt asupra noastră şi asupra Darurilor. Nici un suflet nu trebuie să rămână rece, ci să se înflăcăreze de iubire pentru Domnul. Sufletele noastre să fie asemeni unor făcli aprinse, fiindcă în aceste minute se săvârşeşte înfricoşătoarea taină a prefacerii, prin Duhul lui Dumnezeu, a pâinii şi vinului în Preacuratul Trup şi Sânge ale lui Iisus Hristos.

Axionul, Cuvine-se cu adevărat... este imnul închinat Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, timp în care preotul rosteşte rugăciuni de mijlocire pentru toţi membrii bisericii.

Apoi începe pregătirea pentru a primi Sfânta Împărtăşanie, iar această pregătire se face printr-o ectenie, prin rugăciuni rostite de preot în taină şi prin rostirea de către întreaga biserică a rugăciunii: Tatăl nostru.

Urmează un eveniment deosebit: Împărtăşirea sau Cuminecarea, mai întâi a preoţilor în Altar, iar mai apoi a credincioşilor pregătiţi pentru aceasta, fiind chemaţi prin cuvintele: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţi-vă!

După împărtăşire urmează imne şi rugăciuni de mulţumire. Preotul zice: Cu pace să ieşim, anunţând sfârşitul Liturghiei şi citeşte Rugăciunea Amvonului. Credincioşii cântă: Fie numele Domnulu binecuvântat, de acum şi până-n veac. Iar preotul binecuvintează: Binecuvântarea Domnului peste voi toţi, cu al său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Formula de încheiere rostită de preot la Sfârşitul Liturghiei, în care se pomeneşte Maica Domnului, sfântul ocrotitor al bisericii, sfântul a cărui Liturghie s-a săvârşit, sfinţii prăznuiţi în acea zi şi toţi sfinţii invocaţi, pentru ca prin rugăciunile lor Mântuitorul să ne miluiască şi să ne mântuiască, se numeşte Apolis sau Otpust.

Pr. Ovidiu Bostan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 47 - decembrie 2010