joi, 9 septembrie 2010

Înlocuitorii zahărului şi faţa lor ascunsă


Despre îndulcitorii artificiali s-au scris nenumărate articole şi cărţi, pro şi contra, există o multitudine de studii efectuate în toate ţările lumii. O mare parte din acestea, finanţate în general de industria alimentară sau farmaceutică, demonstrează cât de buni sunt aceşti îndulcitorii produşi industrial şi ce îmbunătăţire a calităţii vieţii aduc. Dar orice medalie are două feţe; există deci şi un număr mai redus de studii, realizate de cele mai multe ori în cadrul unor universităţi, sub conducerea unor profesori reputaţi şi cu ani grei de experienţă în spate, care trag semnale de alarmă şi ne previn asupra efectelor nocive ale acestora pentru sănătate; mulţi oameni de ştiinţă recomandă eliminarea totală a acestor produse din alimentaţia noastră.

Aspartamul
Este unul dintre cei mai controversaţi îndulcitori artificiali, este de 150-200 de ori mai dulce ca zahărul şi este prezent în mii de produse alimentare industriale. Este lipsit de calorii, de aceea îl găsim cu precădere în alimentele numite „dietetice”. Ceea ce mulţi dintre noi nu ştiu, este că aspartamul are capacitatea chelatoare foarte mare (prin substanţă chelatoare se înţelege o substanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, cel mai adesea metale). Apare astfel, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe.
Consumul de aspartam se află în strânsă legătură cu o serie mare de afecţiuni: la nivelul ochilor (conjunctivită, iritaţii etc.), la nivelul urechilor (tinitus şi alte probleme auditive), la nivel neurologic (ameţeală, amorţeli, atacuri de panică, confuzie, hiperactivitate, halucinaţii, migrene etc.), la nivel psihologic/psihiatric (agresivitate, anxietate, depresii moderate până la severe, probleme de somn, iritabilitate etc.), la nivel gastrointestinal (balonare, constipaţie, dureri abdominale etc.), la nivel dermatologic (eczeme, reacţii alergice, urticarie etc.), la nivel endocrin şi metabolic (influenţează negativ apariţia şi evoluţia diabetului, anemie, multe probleme metabolice, obezitate etc.), la nivel urogenital (tulburări sexuale, probleme urogenitale, etc.), la nivelul aparatului dentar, precum şi multe alte tulburări, aspartamul jucând un rol foarte mare până şi în apariţia şi evoluţia cancerului.
Consumul de aspartam în timpul sarcinii poate avea efecte ireversibile pentru copil. Iată ce spune Dr. Louis J. Elsas, profesor de pediatrie de la Universitatea Emory din Atlanta, în faţa Congresului American: „Am petrecut 25 de ani în cercetări biomedicale, încercând să previn defectele de naştere cauzate de excesul de fenilalanină. Şi iată care este îngrijorarea mea: aspartamul este o neurotoxină şi o substanţă teratogenă binecunoscută, care, în doze nedefinite încă, produce efecte adverse grave reversibile la adult, dar ireversibile în creierul fătului sau al copilului.”
Interesele comerciale sunt însă mult mai puternice decât vocea cercetătorilor.

Zaharina
Este cel mai renumit îndulcitor artificial, este de 500 de ori mai dulce că zahărul şi este obţinută din petrol. Şi în cazul zaharinei există studii care demonstrează efetul cancerigen al consumului de zaharină pe o perioadă îndelungată de timp. Zaharina "păcăleşte" corpul uman prin crearea senzaţiei de dulce, însă nu poate fi metabolizată, aşa cum se întâmplă cu ceilalţi compuşi pe bază de zahăr. Utilizarea zaharinei este interzisă în Canada, putând fi prescrisă doar diabeticilor.

Fructoza
Este o legătură chimică, care are formula C6 H12 O6 şi care apare în natură în fructe şi în miere. Mâncând un fruct, nu se consuma numai fructoză izolată, ci organismul primeşte şi vitamine, minerale şi alte substanţe vitale. Fructoza care se găseşte frumos împachetată în rafturile magazinelor şi ale farmaciilor este un produs izolat, obţinut industrial, foarte puternic procesat!
În 2005, o echipă de specialişti de la Universitatea din Florida a descoperit că fructoza blochează temporar acţiunea insulinei, responsabilă de activitatea celulară de folosire şi transformare a zaharurilor şi altor elemente în energie. Blocarea insulinei duce în timp la creşterea tensiunii arteriale, obezitate şi creşterea nivelului de colesterol din sânge.

„Natural” puternic procesat
Mai există şi alţi îndulcitori, aşa numiţii îndulcitori naturali, care au la bază într-adevăr substanţe naturale, procesate însă foarte intens, şi care la momentul actual sunt încă priviţi ca inofensivi, cum ar fi:
- Malitol sau sirop de malitol: este obţinut din porumb şi este mai puţin dulce decât zahărul. Apare sub forma E 965.
- Xilitolul este la fel de dulce ca zahărul; este folosit în special la guma de mestecat şi apare sub forma E 967.
- Izomalţul se obţine din porumb, se foloseşte foarte mult la ciocolata dietetică, apare sub forma E 421 şi are efect uşor laxativ.

Obezitate, diabet, boli de inimă
Indiferent de tipul îndulcitorului, acesta contribuie la instalarea obezităţii, a diabetului, bolilor de inimă şi riscului de atac cerebral – relatează agenţia de ştiri Reuters, citând un raport apărut în Journal of the American Society of Nephrology.
Consumul de îndulcitori nu este deci nici pe departe o acţiune fără riscuri, chiar dacă campaniile publicitare ne prezintă doar partea lor pozitivă. Pentru a reduce la maxim riscurile, cea mai bună cale este să nu înlocuim zahărul cu îndulcitori artificiali, ci să consumăm pe post de „ceva dulce” fructe proaspete sau uscate şi, în mod raţional, miere de albine, netratată termic.
Mihaela Walter
Alianţa pentru sănătate, Germania

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 44 - septembrie 2010

8 comentarii:

Serafim Pantea spunea...

Spunea un apicultor că în România se consumă în medie 5 grame de miere pe cap de locuitor pe an... Probabil eu sunt dintre cei care trag media în sus cu aproximativ un kilogram pe săptămână.

Natalia spunea...

Aşa nu... (pt.că restul până la multele kilograme de dulce e zahăr) şi aşa... nu din nou :). E însă ceva mai bine decât un kilogram de zahăr pe săptămână :).

Serafim Pantea spunea...

Și cam care crezi că ar fi un consum "normal" de miere dacă "așa nu"? 50 de kile pe an mie mi se pare decent. Dar e drept că nu prea am termen de comparație decât pe fratele meu cu care de multe ori am rămas pe la prisacă :)

Natalia spunea...

@Serafim Pantea
Nu as putea sa spun o cantitate, dar o rog pe autoarea articolului sa raspunda. Prisacarii nu sunt cel mai potrivit termen de comparatie, dar ca frati cred sunt o sursa buna de miere autentica :).

Mimi Walter spunea...

Mierea trebuie considerata ca fiind mai mult un medicament decat un aliment, trei-patru lingurite de miere (la ocazii deosebite se poate mari cantitatea) pe zi sunt o solutie acceptabila. Incearca fructe dulci si fructe uscate, dar in general, cantitatea de zahar (egal de care) consumata zilnic nu este bine sa fie asa de mare!

Serafim Pantea spunea...

Tocmai am fost acum câteva zile pe la mormântul Sfântului Lazăr (cel înviat de Mântuitorul). Mormântul din Cipru, unde se află și moaștele lui, nu cel din Israel. După ce a fost înviat a mâncat NUMAI mâncăruri dulci. Nu existau procedee de rafinare a zahărului prin urmare este de presupus că mare parte din acele mâncăruri dulci includeau miere.

Pe ce vă bazați când spuneți că nu e bună o cantitate relativ mare de zaharuri (naturale)? Toate legumele și fructele conțin foarte multe zaharuri și o cantitate oarecare de minerale.

Pe ce vă bazați când spuneți că mierea nu este aliment ci medicament?

Apreciez orice fel de lămurire (atâta vreme cât este susținută cu oarece dovezi) deoarece sunt foarte interesat de subiect.

Cunosc suficient de mulți diabetici ca să știu că nivelul zahărului în sânge se datorează în foarte mică măsură alimentației și în cea mai mare parte stresului, oboselii și modului de viață. Da, cunosc diabetici care au renunțat aproape complet la medicație și au un nivel al zahărului normal după schimbarea parțială a modului de viață. Știu că mulți medici ar considera asta ca "erezie" dar am văzut deci EXISTĂ :)

Mimi Walter spunea...

Cand spun ca miere este mai mult un medicament decat un aliment, ma bazez pe studiile unor mari medici (ca de ex. dr. Bruker http://hrana-vie.blogspot.com/2010/06/un-mare-medic-german-care-aplicat-hrana.html, dr. Schnitzer, dr.Probst, dr. Potenger, etc.) si pe obervatiile facute si adunate de-a lungul anilor la Alianata pentru Sanatate din Germania.
Nu este o erezie ceea ce spuneti despre diabeticii care se vindeca fara ajutorul medicamentelor, toti medicii naturisti sustin de ani de zile acest lucru (si eu cunosc personal mai multi oameni, care s-au vindecat de diabet numai prin schimbarea modului de viata, iar aici puteti viziona un film f. interesant pe aceasta tema - http://filmedocumentare.com/pur-%C8%99i-simplu-crud-dand-inapoi-diabetul-in-30-de-zile/), dar faptul ca alimentatia nu joaca nici un rol in acest proces de vindecare, nu este din pacate 100% adevarat, alimentatia este de fapt cauza principala de aparitie a diabetului. Dar, iar este adevarat ca alimentatia nu este totul!!!
Pe cealalta parte, credinta a fost, este si va fi cel mai important factor din viata unui om care ii influenteaza sanatatea, de aceea este intotdeauna posibila o vindecare, numai prin rugaciune si post negru!!!
Postul negru este aplicat ca metoda de tratament, de catre toti medicii care trateaza bolnavii cu metode naturale, toate studiile stiintifice demonstreaza efectul benefic al postului negru asupra organismului.
Desigur ca exista zahar si in fructe, de aceea nici nu se recomanda consumul exagerat de fructe, din nou un punct comun la toti medicii naturisti (fructele dulci consumate in exces, strica dintii exact la fel ca si zaharul, provoaca osteoporoza, determina si ele pierderea in mare masura a calciului din organism).
Un factor deosebit in dobandirea unei stari bune de sanatate , il constituie si cantitatea de mancare consumata zilnic, in general oamenii care mananca foarte putin, au o sanatate foarte stabila, o minte ascutita si un echilibru sufletesc foarte bun (realitatea demonstrata de atatia Parinti din cadrul Bisercii Ortodoxe Romane, de atatia Sfintii si pustnici, de-a lungul a mii de ani!)!
Pe aceasta tema sunt poate foarte interesante pentru dumneavoastra si studiile dr. Galina Schatalova http://hrana-vie.blogspot.com/2010/09/tinerete-fara-batranete-cu-hrana.html, care a demonstrat stiinfitic, de-a lungul multor ani, ca omul nu are de fapt nevoie de mai mult de 250-400 de calorii pe zi, tot ceea ce consuma peste, este de prisos si nu-i ingreuneaza decat organismul....

Serafim Pantea spunea...

Mulțumesc pentru îndemnul la post. Voi încerca să-l pun în aplicare.