Atunci când spui cuiva un cuvânt greu, jignitor, batjocoritor, ironic, zeflemitor eşti un om crud. Eşti un tiran sadea. Provoci Celuilalt suferinţe de nedescris. Cuvântul care loveşte răneşte şi e mai tare, mai dur, mai terifiant decât pumnul, palma, piroanele, biciul cu care îţi „persecuţi” adversarul.
Cred că Iisus a suferit mai mult atunci când I s-au aruncat cuvinte de hulă, închipuite şi neadevărate, blasfematoare, neruşinate şi batjocoritoare şi a suferit mai puţin atunci când a fost pur şi simplu biciuit, torturat şi răstignit… în orice caz, răbdând, a depăşit suferinţa fizică şi El prin cuvânt (dar ce Cuvânt!), cuvântul bun, salvator, mântuitor, de IERTARE ABSOLUTĂ: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” Nu întâmplător Iisus Domnul a primit cu atâta bucurie şi satisfacţie dumnezeiască intervenţia – prin cuvânt – a tâlharului celui bun, căruia drept răsplată i-a şi promis, dăruindu-i pe loc, Raiul: „Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Tâlharul I-a spus Domnului cuvânt de mângâiere, cuvânt bun. Ferice de el!
Pr. Ioan Pintea – Jurnal discontinuu cu N. Steinhardt
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 42 - iulie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu