sâmbătă, 15 decembrie 2007

N-am venit să cerem, am venit să dăm

O colindă de Crăciun lansează următorul îndemn: ”Larg deschideţi poarta sufletelor voastre, n-am venit să cerem, am venit să dăm”. Cineva s-ar putea întreba: ce să mai dea lumea decât de-ale lumii? Şi, totuşi, este atâta adevăr în aceste versuri! Şi asta deoarece nici un colindător nu dă ceva de-al lui. Dă ceva ce a primit şi el, ceva dumnezeiesc. Evenimentul Naşterii Domnului este unul ceresc, suprauman, incomparabil cu alte bucurii pe care le poate procura succesul în afaceri, pe scenă sau oriunde altundeva în afara Bisericii. Omul a învăţat destul de repede şi bine să se joace cu bucuriile, să şi le fabrice singur. A devenit un specialist în bucurii de tot felul. Atâta doar că nu a reuşit să-şi facă o bucurie permanentă (la care să nu i se epuizeze bateriile!!), care să fie de fiecare dată gustată cu aceeaşi plăcere sau chiar cu intensitate crescândă. Dar ce nu a reuşit omul, a făcut Domnul: S-a dăruit pe Sine. Iar colindătorii nu dau ceva de-al lor, ci-L dau pe Dumnezeu celor care-i primesc. Pentru că LA ”CRĂCIUN” S-A NĂSCUT IUBIREA. ”Dumnezeu Preasfântul,/ Colindând pământul/ A vrut să nu mai fie/ Potop şi urgie./ El făcu lumină/ Blândă şi senină/ Şi-şi trimise Fiul/ S-alunge pustiul.(...) Dumnezeu Preabunul/ Ne-a trimis Crăciunul/ Cu har şi bucurie/ Şi aici să fie.

Lasă iubirea să se nască şi în sufletul tău şi se va naşte Hristos în tine iar tu îl vei putea dărui şi altora.

Tu ce faci de Crăciun?

Dragă cititorule, te-ai întrebat ce vei face de Crăciun anul acesta? Încă nu este târziu, dacă nu ai făcut-o până acum. Îndrăznesc să-ţi propun să fii mai bun împlinind aceste trei lucruri: fă un cadou unui sărac, împacă-te cu duşmanul tău şi mergi cu colinda.

Pr. Adrian Magda
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 11 - decembrie 2007

Niciun comentariu: