Un doctor de inimi şi de suflet: „Fă-ţi viaţa frumoasă, n-o mai irosi!”

Teama şi gândurile înfricoşate mă ţineau departe de o masă de operaţie pe care trebuia să fiu demult. Totul a fost însă aşa cum a vrut Dumnezeu, nu eu. A venit o zi când părea că pentru mine lumina se va stinge. Dar Domnul a hotărât altfel. A trimis lângă patul meu de spital de la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timişoara un OM, un chirurg cardiovascular – o privire blândă, luminoasă, încurajatoare, o atitudine binevoitoare faţă de fiecare bolnav, cuvinte mângâietoare despre grija lui Dumnezeu pentru noi, fiii Lui, despre bucuria întâlnirii neîntâmplătoare dintre medic şi pacient, despre modul în care trebuie să-ţi schimbi viaţă dacă Domnul ţi-a mai dat o şansă.

 Toate temerile mele, toate întrebările chinuitoare acumulate mulţi, mulţi ani s-au risipit în faţa puterii de convingere a domniei sale. Ştiu doar că aveam o încredere necondiţionată în acest medic chirurg cardiovascular de excepţie, dr. Dan Cioată. Nu mi-a ascuns faptul că situaţia e gravă, dar trebuie să am credinţă, încredere, răbdare şi totul va fi bine.

 A fost greu. Am trecut prin cel mai critic moment de cumpănă al vieţii mele, când era atât de aproape acel „a nu mai fi”! Le datoram atâtea mulţumiri, atâta recunoştinţă minunatului dr. Cioată şi minunatei sale echipe! Dar dânsul m-a îndemnat, ca de altfel pe toţi pacienţii, să mulţumesc în primul rând lui Dumnezeu, Care mi-a dat zile şi care a lucrat prin mintea şi mâinile sale binecuvântate.

 Doctorul Cioată este un medic cu totul deosebit: are în grijă nu numai trupul, ci şi sufletul bolnavului. Credinţa domniei sale este că aceasta trebuie să fie misiunea medicinii creştine: să se ocupe deopotrivă de trupul şi sufletul bolnavului.

 Domnul doctor, licenţiat şi în Teologie, afirmă că sentimentul că ţine în palme, când operează, atât viaţa cât şi moartea, îl face să creadă că prin muncă sa întotdeauna va reuşi să realizeze ceea ce doreşte Dumnezeu. Îşi mai doreşte cu ardoare ca aceasta s-o poată face într-un spital creştin.

 Pacienţii trataţi de dânsul pleacă acasă mai împăcaţi, mai liniştiţi, învăţând cum să-şi educe răbdarea, aşa cum i-a sfătuit dânsul, zicându-le cu blândeţe: „Domnul vrea să trăieşti. Gândeşte acum la viaţa ta, n-o mai irosi. Fă-ţi viaţa frumoasă întru slava Domnului!”.                        

Elena Manta

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 83, ianuarie-februarie 2015