Atac provocator împotriva spiritualităţii româneşti. Propagandă homosexuală la Muzeul Ţăranului Român

Luna februarie este declarată „luna istoriei LGBT” în România şi în alte 8 ţări europene. Ce înseamnă LGBT? Un acronim care sintetizează categorii de orientare sexuală deviantă: homosexuali, lesbiene, transsexuali şi bisexuali. În această perioadă sunt organizate diferite evenimente de propagandă care încearcă să obişnuiască populaţia „retrogradă, conservatoare, fascistă şi creştină” cu „modernitatea” perversiunilor.

Luna istoriei LGBT este finanţată de Ambasada Olandei, Ambasada SUA şi ERSTE Foundation.  În apărarea persoanelor LGBT şi a manifestărilor lor publice au sărit, sub pretextul apărării dreptului la exprimare, mai multe organizaţii neguvernamentale (ASUR, Accept, Active Watch şi altele). Acţiunile de anul acesta, de o perversitate crescută, au trezit însă reacţii în rândul celor care apără dreptul la normalitate şi decenţă în spaţiul public.

Acţiuni de promovare a homosexualităţii au avut loc şi până acum. Opoziţiile violente cu care au fost întâmpinate uneori paradele gay nu au avut însă o tentă creştină, ci mai degrabă politică, fiind organizate de formaţiuni de extremă dreaptă. Dacă nu s-au lovit de niciun protest la vizionări de filme pro-homosexualitate în mall-uri sau alte locuri publice, organizatorii propagandei au trecut la atacuri directe. Astfel a fost ales un loc cu o puternică semnificaţie pentru spiritualitatea românească, Muzeul Ţăranului Român, pentru promovarea homosexualităţii.

În ciuda mai multor memorii din partea asociaţiilor creştine, conducerea MŢR a acceptat programarea unui film din campania LGBT în seara de 20 februarie. Vizionarea a însă fost întreruptă de un grup de protestatari, „înarmaţi” cu portrete de ţărani, tricolor, cântece bisericeşti şi patriotice. E drept că nu a existat o atitudine unitară a protestului. Unii au reuşit să rămână în calm şi rugăciune. Alţii s-au lăsat aprinşi de impulsivitate – firească până la un punct, căci stă în firea omului să se aprindă când îi sunt atacaţi părinţii şi bunicii. Printre ei însă s-au strecurat şi diversionişti, care au strigat lozinci necreştine. A fost prilejul perfect: promotorii evenimentului s-au declarat victime agresate, iar presa nu a prezentat nuanţele. Protestatarii şi-au primit categorisiri imediate. Cele mai elegante, care pot fi reproduse: „homofobi”, „fascişti ortodocşi”, „naţionalişti”. Explicaţiile protestatarilor au fost ignorate, cum şi argumentul că nu este un protest împotriva persoanelor de diverse orientări sexuale, ci împotriva acestor promovări la Muzeul Ţăranului Român, loc-simbol al tradiţionalismului ortodox.

Pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de organizarea în acest spaţiu a unor manifestări ideologice care se opun scopului celor care au înfiinţat Muzeul Ţăranului Român, o serie de oameni de cultură, foşti deţinuţi politici, profesori, medici, artişti au semnat diverse memorii. Nu este însă suficient. Creştinătatea românească are nevoie să se adune în rugăciune, trăire autentică a credinţei şi atitudine responsabilă.

Natalia Corlean

Perversitatea atacului antireligios

„Asaltul antireligios la care asistăm – de la chestiunea banilor pentru culte la cea recentă privind minorităţile sexuale – are un mare defect pe care nu îl poate ascunde. Este nefiresc, anapoda, în răspăr, artificial. Pe scurt: pervers. Cum aşa?

Ei bine, perversitatea rezidă în caracterul provocator. Locul în care se impune o astfel de agendă falsă este cât se poate de impropriu. Muzeul Ţăranului Român nu celebrează bucolismul, perfecţiunea ipotetică a satului, ci aspiraţia concretă a ţăranului la sfinţenie printr-o adecvare simbolică la cele ale pământului şi ale cerului deopotrivă. A face dintr-un astfel de spaţiu gazdă a mesajului imoral este de aceea pur şi simplu o enormă neruşinare. Ca şi cum ne-am pălmui bunicii.

Că reacţiile celor care se autoproclamă apărători ai valorilor tradiţionale suferă de lipsă de stil, este evident. Nu vreau să îi apăr sau să le justific excesele. Dar nici să trec cu vederea că la o provocare grosolană se răspunde, instinctiv, cu un plus de violenţă verbală. Acesteia îi urmează parada ostentativă a „victimelor“ care îşi arată cu satisfacţie „rănile“. Am reuşit să fim bătuţi! Victorie! Autovictimizarea pe post de martiraj. Încă o dovadă irefutabilă de perversitate.”

Radu Preda, „Perverşii”

adevărul.ro

Oricum vor decurge lucrurile, ei vor avea de câştigat

Proiectarea acestui film într-un spaţiu public, şi mai ales la Muzeul Ţăranului Român, un loc fără nici cea mai mică legătură cu LGBT, s-a făcut doar pentru a atrage atenţia şi a provoca o reacţie, care apoi să fie instrumentalizată împotriva iniţiatorilor protestului. Filmul putea fi foarte bine vizionat acasă, aşa cum am făcut şi eu, deoarece se găseşte pe un site de filme online gratuite şi subtitrate în română. Însă incidentele din timpul derulării filmului servesc de minune pentru înfierarea, de-a valma, a ortodocşilor, tradiţionaliştilor, naţionaliştilor, legionarilor, homofobilor.

Ortodoxia este amestecată şi condamnată, la pachet, împreună cu toate relele, imaginare, care pot fi puse pe seama protestatarilor. (…)

Paşnicii şi democraţii adepţi ai „diversităţii” şi toleranţei cer, cu multă tărie, pedepsirea nu doar contravenţională, ci chiar penală a participanţilor la manifestaţie. Tonul este virulent şi vindicativ. Sunt trase la răspundere Jandarmeria şi Poliţia pentru că nu au intervenit. Se cer măsuri drastice pentru ca asemenea „barbarie” să nu se mai întâmple. Oricum vor decurge lucrurile, ei vor avea de câştigat: dacă sunt condamnaţi protestatarii anti-homosexualitate, se va confirma oricui „agresiunea” suferită. Dacă nu vor fi, vor câştiga de două ori, de data aceasta la capitolul imagine: ca minoritari care suferă atât din partea majorităţii ortodoxiste anti-democratice, cât şi din partea puterii de stat care îi acoperă pe agresori şi refuză să-i apere pe ei, adevăraţii democraţi. Vor răspândi peste tot ideea că România este o ţară în care nu se poate trăi normal din cauza agresiunii permanente a fundamentaliştilor ortodocşi.

Paul Curcă, „Un film slab şi un scandal mare”

doxologia.ro

Muzeul Ţăranului Român

A fost reînfiinţat cu această denumire în februarie 1990, dar este continuatorul unor vechi tradiţii muzeale ale artei populare româneşti. Directorul căruia i-a fost încredinţată reorganizarea a fost pictorul Horia Bernea, fiu de disident politic, ortodox practicant, îndrăgostit de spiritualitatea curată a tradiţiei româneşti.

Adăpostit într-o clădire monument istoric, construită în stil neo-românesc, MŢR a fost creat de Horia Bernea şi colaboratorii săi ca un muzeu al unei spiritualităţi oarecum atemporale, de care iniţiatorii săi au fost în mod evident îndrăgostiţi şi pe care au propus-o ca un reper posibil pentru lumea actuală . Această viziune i-a adus recunoaşterea internaţională.

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 72, martie-aprilie 2013