Nu este pentru nimeni o noutate faptul că
de câţiva ani buni trăim din plin criza economică! Şi ca şi când nu ar fi
suficient, suntem nevoiţi să facem faţă şuvoaielor de avertizări, cu privire la
adâncirea crizei, ce vin asupra noastră din toate părţile.
Ne îngrijorăm când auzim că au căzut
bursele, fără să ştim concret ce înseamnă asta. Ne sperie gândul la falimentele
înregistrate la firmele mari sau mici, pentru că ştim că aceasta atrage după
sine creşterea numărului de şomeri. Suntem îngroziţi când scad la zero subvenţiile
şi ajutoarele sociale, când se iau măsuri drastice – concedieri sau tăieri din
salarii – şi însăşi sistemul de pensii este în pericol. Nu dormim nopţile
chinuiţi de gândul că dobânzile la credite cresc şi scade puterea de cumpărare
a monedei naţionale. Citirea facturilor la utilităţi ajunge să ne provoace rău
fizic şi privim cu groază telefonul când vedem că iarăşi sună cei de la bancă… pentru
a ne atenţiona că riscăm să fim introduşi în Biroul de credite! Să nu mai
vorbim de preţul alimentelor!
Lăsăm generozitatea în seama altora
Într-un asemenea context, a aduce în discuţie
cuvântul generozitate ar părea o
bătaie de joc atât la adresa omului de rând, încovoiat sub povara greutăţilor
materiale, cât şi la a celor mai înstăriţi… care îşi văd averile în mare
pericol. Cum să fii generos când nu ai nimic de oferit, eşti plin de datorii şi
toată lumea te îndeamnă ”să strângi cureaua”? Pentru a ne linişti… dăm fuga la
dicţionar, care ne spune că generozitatea este virtutea sau obiceiul de a dărui
bani sau bunuri, de bunăvoie şi în abundenţă, fără a aştepta nimic în schimb.
Imposibil, nu? Şi asta nu ne îngrozeşte absolut deloc! E criză. Nu e momentul
să fim generoşi… iar din punctul acesta de vedere, conştiinţa noastră poate
dormi liniştită!
Şi iată cum, copleşiţi de atâtea griji
pământeşti, orbiţi parcă, nu vedem adevăratul impact pe care această criză
economică îl are asupra noastră! Devenim insensibili la suferinţele şi
lipsurile altora! Uităm că sunt oameni mult mai defavorizaţi, mai trişti şi mai
săraci decât noi… Lăsăm problema generozităţii în seama altora. Doar există
fundaţii caritabile şi organizaţii non-profit care au la bază această trăsătură
şi atrag fonduri bazându-se pe dispoziţia oamenilor de a ajuta şi a împlini
nevoile altora! Lor le revine sarcina de a sensibiliza inimile şi buzunarele
pentru situaţiile sociale critice unde este nevoie de sprijin material urgent.
Ele vor înmuia inimile oamenilor şi aceştia vor dărui din ceea ce le prisoseşte.
Noi trebuie să ne gândim la noi înşine şi la lipsurile noastre!
Oare doar atât înseamnă generozitatea?
Este ea strict legată doar de bani sau bunuri? Dacă încercăm să căutăm originea
cuvântului modern ”generozitate”, dăm cu ochii de latinescul „generosus” , care
înseamnă de viţă nobilă. Aha, deci iată, doar cei de viţă nobilă ar trebui să
fie generoşi! Generozitatea este asociată istoric cu statutul social nobiliar
al elitelor şi are la bază capacitatea economică a cuiva.
Alt fel de comori
Dar oare, dacă ne gândim mai bine… nu este
generozitatea o pasiune a inimii de a ajuta semenii şi nu înseamnă ea
sacrificarea interesului personal în favoarea altora? Nu este ea, cumva, intenţia
nobilă a unei inimii de a dărui pentru binele altora? Voltaire spunea că ”a fi
generos înseamnă a uita de sine”. Ce ne facem, în această situaţie? Avem în
suflet dorinţa de a strânge şi de a ne lega de lucruri preţioase. Nu este,
oare, nevoie de un efort conştient şi
deliberat al inimii noastre de a se dezlipi de valori materiale, de bani şi
bunuri şi de a orienta această dorinţă spre valori spirituale, pe care criza
economică nu le poate atinge? Poate ar fi bine să ne îngrijorăm când auzim că
există oameni fără adăpost în urma dezastrelor naturale sau copii bolnavi care
nu sunt sprijiniţi financiar pentru a se însănătoşi, să ne sperie gândul că am
putea să îi ajutăm şi nu o facem, să fim îngroziţi când mâncăm peste măsură sau
consumăm resursele planetei fără rost, să nu dormim nopţile chinuiţi de gândul
că am fi putut zâmbi unui om pentru a-i însenina ziua şi nu am făcut-o, să ne
provoace rău fizic gândul că am rănit pe cineva din pură indiferenţă şi să
privim cu groază în oglindă când ştim că greşim şi nu facem nimic să schimbăm
aceasta. Oare nu ne-ar ajuta toate acestea să înţelegem ce înseamnă
generozitatea… fie ea şi pe timp de criză economică? Oare nu ar fi aceasta
generozitatea autentică, milostenia creştină?
Dacă ni se pare greu, să nu uităm că, la
fel ca în orice altă situaţie dificilă cu care ne confruntăm pe parcursul vieţii
noastre, şi acum Mântuitorul Iisus Hristos ne întâmpină eforturile şi vine în
sprijinul nostru cu porunca din Matei 6:19-21: „Nu vă strângeţi comori pe
pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci
strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii
nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră acolo este şi
inima voastră.”
Ana Grama
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 72, martie-aprilie 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu