Colindul duios

E iarnă afară şi fumul fuior

Cam leneş şi alb se urcă-n eter

În cană, fierbinte e ceai gălbior

Şi-n casă e bradul cu Steua din cer

Sub el sunt daruri lăsate de magi

Ca-n vremuri apuse, în iesle-ntr-un loc

Pe câmp, păstorii cu albe desagi

Colindă duios din fluier de soc

Şi-afară-mprejur sunt toţi pomii cărunţi

Ca moşii frumoşi din poveşti bătrâneşti

Pe uliţi, copii, mai mari, mai mărunţi

Colindă duios pe la porţi boiereşti

Şi cerne de sus zăpada prea-blând

Miros de colaci şi de mere-n cuptor

Din ceruri un cânt se-aude curând

Colindă duios şi arhanghelii-n cor.

             Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 71 – ianuarie-februarie 2013