Pagini

joi, 31 ianuarie 2013

Minunea fiinţei



Minunea fiinţei, sunând dinlăuntru,
Ea singură-mparte lumina şi fructul;
Sub bolţile frunţii, minunea stelară
Se dăruie-n unde şi plânge-n afară.

Din miriade de îngeri ce cântă,
Am ales glas de iubire blândă,
Cărări de luceferi şi tainice stele,
Străbat spaţiul flămând al viselor mele.

Minunea fiinţei, sunând dinlăuntru,
Ea singură-mparte lumina şi fructul;
Prin bolta-nserată în murmur de stele,
Veşnicia cântă încet lângă ele.
Adrian Moraru

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 71 – ianuarie-februarie 2013 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu