Pelerin pe drumul mântuirii

 Cetatea Ierusalimului. Forfota mulţimii umplea străzile înguste şi anevoioase ale Cetăţii. Un soare dogoritor plângea pe crucea zilei. Iisus plin de sânge, bătut, scuipat, era împins într-o parte şi alta, de ura si necredinţa oamenilor. Aşa ducea Crucea spre Golgota…

 El – Fiul lui Dumnezeu, El – Hristosul, El – Dumnezeu Adevărat, a lăsat slava cerească pentru a fi om! ,,Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl.” (Ioan 16,28). Numai în această ipostază a putut lua Crucea tuturor oamenilor, scoţându-i din tenebrele Iadului şi ducându-i în Raiul Mântuirii. S-a întristat, a plâns, s-a rugat, şi-a dus Crucea, a căzut, s-a ridicat, s-a jertfit pe Cruce, a murit şi a Înviat. Iată mişcarea, sensul real al vieţii noastre! „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea!” (Ioan 16,33).

 Via Dolorosa, Drumul Durerii, Calea sau Drumul Crucii – reprezintă segmentul cel mai important, pe care a mers Mântuitorul omenirii. Pe acest Drum, Iisus a mers prin lume, înapoi către Cer. Astfel a redeschis Poarta Raiului, Poarta Mântuirii, Poarta Veşniciei, pentru fiecare om. „Oricine voieşte să vina după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8,34). Mântuitorul devine modelul universal, viu, al omenirii. Venirea Sa în lume a fost proorocită de Profeţii Vechiului Testament – Isaia, Zaharia, Daniel etc. „Pentru aceasta, Domnul meu vă va da un semn: Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia 6,14); şi autentificată de cuvântul Arhanghelului Gavril, ce a vestit Fecioarei Maria: „şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.” (Luca 1,32). Iar la Schimbarea la Faţă, apostolii Petru, Iacov şi Ioan aud glas din Cer zicând: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L!”(Matei 17,5); ceea ce ei au propovăduit la toate neamurile.

 Astăzi, aceeaşi Via Dolorosa. Tarabe de tot felul, oameni care cumpără suveniruri, alţii care îşi caută sensul vieţii, tămăduire, unii care privesc, cugetă, trăiesc sau se roagă, sub acelaşi soare dogoritor, al vieţii. De mai bine de două mii de ani, Mântuitorul este dovada pentru toţi acei „Toma” care încearcă să-I verifice autenticitatea. „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele. Şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios.” (Ioan 20,27). Dar nu! Pelerinul adevărat trăieşte clipele sfinţeniei, ale cucerniciei faţă de Domnul, îi tremură toată fiinţa, ştiind că păşeşte pe cele mai sfinte locuri de pe pământ. Aici, pe Via Dolorosa, până la Golgota şi Sfântul Mormânt, pelerinul caută, caută cu ardoare să se întâlnescă cu Iisus Hristos. Îi simte prezenţa pretutindeni! Cu ochii minţii Îl vede, se bucură, cade la picioarele Lui şi spune, precum apostolul Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 21,28). Firea umană este adusă la tăcere, copleşită de marea iubire a Mântuitorului. Poate preţ de câteva clipe, omul se simte în Rai, apoi îşi vede slăbiciunea firii, convertindu-şi radical viaţa. Se aprinde în el un foc, o dorinţă de a-L cunoaşte mai bine pe Iisus. Se urcă în vârful propriei conştiinţe şi Îl aşteaptă să treacă: „şi când a sosit la locul acela, Iisus a privit în sus şi a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.” (Luca 19,5). Este momentul judecăţii, al regăsirii în sine, al schimbării, al împăcării cu Domnul şi al pornirii pe Drumul Mântuirii. Aceasta este libertatea pe care ne-o oferă Dumnezeu, tiparul omului nou, pentru care S-a jertfit Mântuitorul! Pelerinul trăieşte astfel adevărata dimensiune cerească la care este chemat de Hristos Domnul.

„Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.”(Ioan 21,31).

Prof. Elena Morar

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 69 - noiembrie 2012