Răsărit de aur.

M-am pus să fac colivă

Din gândurile mele

Mi-e firea costelivă

Păcatele-mi sunt grele

                Amară e fiertura

                Că-s gândurile rele

                Dar când mănânc mixtura

                Eu mă gândesc că-i miere

Azi mă îngrop pe mine

Cel vechi şi plin de sine

M-am hotărât, în fine,

Că-s oalele prea pline

                Că sfinţii ne arată,

                Pe drumul lor mergând,

                Cum glia e arată

                De-şi pun asta în gând

Un răsărit de aur

Stă-n fiece făptură

Ne-ncununăm cu laur

De ştim tăcea din gură

                Nicicând să uiţi de moarte,

                Nicicând eşti treaz să dormi,

                Mereu citeşte-n Carte,

                Mereu răul să-l curmi,

Din gând să rupi păcatul,

Să nu-l cobori în vorbă

Şi-apoi – ferească sfântul –

Să faci din el o normă

                Coboară-ţi ceru-n suflet

                Senin, îngeri şi stele

                Lumină pune-n cuget,

                Iubirea peste ele

De cel căzut ai milă

E şi el din pământ,

De rău să-ţi fie silă,

Să nu faci jurământ

                Să fii smerit când frate

                Te laudă de zor,

                Se poate ca în spate

                Să-ţi cânte dracii-n cor.

Uşor este în vorbă

Să-mbrăţişezi virtuţi,

Deci fă-ţi din faptă normă

Şi-aşa-i urmezi pe sfinţi!

 Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 67 - august 2012