Cuvântul protopopului: Vindecarea

 E vară. Canicula e în lumea ei. Cei mai tineri caută răcoarea muntelui sau briza mării, pentru că e şi vremea concediilor, în vreme ce aceia mai în vârstă dintre noi caută staţiunile de odihnă şi tratament presărate pe harta ţării. Probabil că trebuie să te depărtezi bine de capătul iniţial al vieţii pentru a realiza că totuşi sănătatea este cel mai preţios dar al lui Dumnezeu. Dan Puric zice puţin altcumva, dar cu acelaşi sens: „Cel mai important lucru în viaţă este să ai în faţă zilnic prezenţa lui Dumnezeu. Dacă ai aceasta, realizezi că fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. Acum, în clipa aceasta, sunt bolnavi de cancer, morţi în spitale, catastrofe etc. Ce dar mare este normalitatea, pacea, sănătatea!”.

Am citit de curând o carte numită “Vindecarea”, de Dr. Pavel Chirilă. Autorul este un binecunoscut medic creştin, un medic de excepţie, specialist în medicină internă, apifitoterapie şi homeopatie, dar şi autor de cărţi şi tratate medicale. Doresc să reproduc în cele ce urmează crâmpeie din această minunată carte şi lecţie de viaţă deopotrivă, în speranţa că rândurile mele vor fi o incitare la a procura şi citi volumul. E vorba în ea despre o altfel de medicină, cea care pleacă de la medicul creştin spre semenul aflat în suferinţă, o medicină care pune pe primul plan credinţa că omul este suflet şi trup, că este chipul lui Dumnezeu şi că „Iisus Hristos vine pe crucea bolnavului şi ia asupra Lui suferinţa”

Medicina creştină este o medicină cu principii înalte, întemeiate pe dogma şi morala Bisericii, aplicate persoanei umane care, venind în lume, evoluează spre Creator, trecând prin suferinţe şi moarte. De ce pledăm pentru acest concept? Pentru că omul este trup şi suflet, pentru că Dumnezeu a creat sufletul şi de aceea sufletul nu poate fi cercetat în chip autonom, fără legătura cu Dumnezeu.

Cuviosul Paisie Aghioritul defineşte sănătatea duhovnicească simplu: „gânduri curate, minte luminată şi inimă curată, în care îşi fac sălaş Hristos şi Maica Domnului”. Râvna pentru cele sfinte, a nu fi indiferent – este un semn de sănătate mentală şi sufletească. Indiferenţa este un semn patologic şi pentru oamenii lumeşti, cu atât mai mult pentru cei din Biserică. Puterea de a te abţine de la mâncărurile care îţi fac rău este tot un semn de sănătate.

          Orientarea şi mutarea centrului de greutate de la bolnav spre boală este păcatul cel mai grav al medicinii moderne. Boala nu trebuie înţeleasă ca o pedeapsă, ci ca o pedagogie: Dumnezeu nu îngăduie o încercare dacă nu poate ieşi ceva bun din ea. Boala ne ajută să vedem unde ne găsim pe drumul vieţii. Boala este o cruce şi mântuire fără cruce nu există.

          Omul este o fiinţă în curs de vindecare. Răzvrătirea împotriva aşezămintelor Domnului este una din cauzele spirituale ele bolilor. Suntem datori să avem o atitudine etică în relaţia cu mediul înconjurător. Când lucrarea omului în natură şi în lume nu duce la îmbunătăţirea lui duhovnicească, apar insuccese şi dureri. Exista, de exemplu, o relaţie directă între apa clorată (de la robinet) şi creşterea riscului de cancer, în mod deosebit pentru localizarea rectală.

Prezent în Euharistie ca leac nemuritor, Hristos nu ne-a părăsit niciodată. Pentru aceasta sunt ortodox şi nu pot fi altfel. Trupul este vindecabil sau nu. Sufletul este întotdeauna vindecabil, atâta timp cât este în trup.

 Pr. Marcel Dobrea

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 66 - iulie 2012