Căsuţa copiilor: Al patrulea mag. Cele mai frumoase daruri

Dragi copii, cu siguranţă cu toţii ştiţi foarte multe lucruri de spre sărbătoarea Crăciunului şi de aceea am ales să vă spunem de data aceasta o poveste mai puţin cunoscută.

Despre cei trei magi care, călăuziţi de stea, au ajuns la staulul unde Se născuse Domnul Iisus Hristos, sigur aţi auzit! Se spune însă că, de fapt, au fost patru magi care doreau să se închine Mântuitorului la naşterea Sa.

Din dorinţa de a face un dar minunat Pruncului Iisus, al patrulea mag şi-a vândut tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a cumpărat trei pietre scumpe, rare şi extrem de frumoase: un safir, un rubin şi o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Luându-şi darurile, a plecat spre oraşul unde trebuia să se întâlnească cu ceilalţi trei magi. Însă pe drum a întâlnit un om rănit. Deşi era în întârziere, nu l-a lăsat inima şi l-a dus pe bietul om la un doctor, pe care l-a rugat să aibă grijă de el; i-a dat în schimb safirul. Fapta lui bună l-a făcut însă să întârzie. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja. Dar nu s-a descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua care-i arăta calea.

Ajuns cu întârziere la Betleem, el a aflat că magii L-au găsit pe Prunc, dar acum soldaţii lui Irod omorau toţi copiii mici. Pentru a scăpa, Sfânta Fecioară Maria, Dreptul Iosif şi Micul Iisus plecaseră spre Egipt. Era cumplit ce se întâmpla atunci pe străzile oraşului Betleem, unde zeci de mame îşi plângeau copiii. Văzând un soldat care încerca să smulgă un copilaş din braţele unei femei, magul a alergat spre ei şi i-a arătat rubinul soldatului, spunându-i că i-l va da lui, dacă va lăsa femeia în pace. Văzând nestemata, soldatul a luat-o şi a fugit, eliberând femeia şi lăsându-i pruncul în viaţă. Tânăra femeie i-a mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi deplină recunoştinţă.

Păstrând cu emoţie singurul dar pe care îl mai avea pentru Mântuitorul, şi plin de nădejde că într-o zi Îl va găsi şi I se va putea închina, magul a plecat spre Egipt, unde ani de zile l-a căutat pe Iisus. După mai bine de treizeci de ani, a aflat că undeva, în Palestina, Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia. Bucuros că în sfârşit are veşti despre El, a plecat grăbit să-L întâlnească. Ajuns la Ierusalim, a aflat că Iisus Hristos este răstignit pe Dealul Golgota. Cu sufletul zdrobit şi arzând de dorinţa de a se închina Mântuitorului şi de a-I duce darul său, pe care îl păstrase de atâta timp, magul a alergat spre locul răstignirii.

În drumul său însă a întâlnit doi soldaţi romani care biciuiau un tânăr evreu ce îndrăznise să ia apărarea Domnului Iisus. Fără să stea pe gânduri, magul le-a arătat soldaţilor perla şi le-a cerut ca, în schimbul ei, să-l elibereze pe tânăr. Soldaţii au luat imediat piatra scumpă şi s-au făcut nevăzuţi. Tânărul biciuit s-a bucurat că a rămas în viaţă, i-a mulţumit salvatorului şi a plecat împreună cu el spre locul răstignirii.

Ruşinat că nu mai avea nici un dar pentru Împărat, magul s-a apropiat, totuşi, de Crucea Mântuitorului. Văzându-l, Acesta l-a privit drept şi i-a spus:

- În sfârşit, ai venit. Cele mai frumoase daruri, tu mi le-ai adus...

- Dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu? a întrebat mirat omul.

- Tot ce ai avut ai dat celor nevoiaşi. Darurile tale au ajuns la Mine căci, dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Sunt cele mai frumoase şi însemnate daruri. Cine Îl iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni.

Ce înseamnă Crăciunul?

1.      Naşterea Domnului înseamnă împlinirea promisiunii pe care Dumnezeu le-a făcut-o lui Adam şi Evei, atunci când au plecat din Rai: că le va trimite oamenilor un Mântuitor, care va salva lumea. El a fost aşteptat foarte multă vreme şi mulţi prooroci au vorbit despre naşterea Lui dintr-o fecioară: „Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu…” (Isaia 7,14). De aceea, Naşterea Domnului Hristos, pe care o sărbătorim de Crăciun, este o mare, mare bucurie pentru noi toţi.

2.      Odată cu naşterea Sa, Domnul Hristos, Dumnezeu, vine între oameni. Pământul şi cerul se unesc, păstorii văd îngerii cântând naşterea Pruncului şi zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2,14). La multă vreme după ce Îl vedeau pe Dumnezeu în Rai, oamenii pot acum să Îl vadă din nou şi, de data aceasta, să Îl asculte.

3.      Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său la noi pentru că ne iubeşte foarte mult: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 14). El a venit să ne înveţe ce să facem ca să avem o viaţă frumoasă, împreună cu Dumnezeu.

Caietul cu versete

Pe următoarea pagină din caietul cu versete lipiţi icoana Naşterii Mântuitorului şi scrieţi cele trei versete biblice din caseta „De ce e atât de important Crăciunul?” sau câteva strofe dintr-o colindă.

 

Pagină realizată de Asociaţia Teofilia

 Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 59 – decembrie 2011