Editorial: Bună-starea de Crăciun!

Se apropie cu repeziciune Sărbătorile Naşterii Domnului şi, chiar dacă e încă un an de criză economică, tot românul se gândeşte la un singur lucru: o masă cât mai îmbelşugată de Crăciun. Această grijă a noastră este expresia dorinţei – fireşti până la urmă – de a trăi în bunăstare. Nimic rău până aici, numai că noi înţelegem total greşit ideea de bună-stare. Fiecare din noi, atunci când aude cuvântul acesta, se gândeşte întotdeauna la bogăţia materială – casă de casă, maşină de maşină, bani de bani, hambare multe şi mari (vezi bogatul cel nebun!) etc. Ne gândim la toate astea din simplul motiv că suntem prea preocupaţi de toate acestea şi nici nu ne trece prin cap că bunăstarea are în spiritualitate o cu totul altă conotaţie. Ne gândim doar la cele materiale şi nu la cele spirituale. Înţelesul cuvântului este mult mai larg însă, şi când ne gândim la cele materiale, şi când ne gândim la cele spirituale. Astfel putem vorbi de o bună-stare fizică, atunci când avem parte de o sănătate de fier. Putem vorbi de o bună-stare socială, atunci când suntem în relaţii bune cu cei din jurul nostru. Putem vorbi de bună-stare familială atunci când dragostea şi înţelegerea sunt cele care dau tonul relaţiilor din sânul unei familii. Putem vorbi de bună-stare naţională atunci când în sânul poporului dăinuieşte o stare de siguranţă şi mulţumire date de un anumit grad de prosperitate şi eficienţă, urmare a unei conduceri responsabile. În sens religios însă, atunci când vorbeşti de bună-stare, trebuie să te îndrepţi cu gândul spre starea sufletească în primul rând şi să ai în vedere şi celelalte aspecte care ţin de tine ca persoană. Astfel trebuie să spunem din start că pentru orice creştin autentic „bună-starea sufletească” este de fapt stare de „ne-mulţumire”.Un creştin nu poate fi mulţumit niciodată de starea sa sufletească pentru a nu cădea în păcatul mândriei. Trebuie mereu să vrea să crească! Un creştin autentic trebuie să fie mulţumit mereu doar de ceea ce are, dar nu poate fi mulţumit niciodată pe deplin de ceea ce este. Aceasta este starea autentică a unui creştin ce trăieşte în bună-stare: mulţumit de cele materiale şi doritor de câştiguri spirituale, duhovniceşti. Din păcate viaţa noastră de zi cu zi ne arată pe noi prea-mulţumiţi de cele sufleteşti şi prea-doritori spre cele trupeşti. Bună-starea înseamnă de fapt acea stare ( trupească şi sufletească) ce-mi asigură mie raiul. Eu nu pot să vă doresc decât să aveţi de Crăciun şi masa plină şi ieslea sufletului curată, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate. Bună-starea înseamnă ca Pruncul să se nască în sufletul nostru şi să stea la masă cu noi toţi. Şi asta vă doresc!

Pr. Marius Demeter

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 59 – decembrie 2011