Catehism: Lăcaşul de cult

Rugăciunea obştească, despre care am vorbit în numărul trecut, se face în clădiri special construite, numite biserici. Aceste construcţii sunt realizate după rigorile unei arhitecturi specifice, cu părţi componente bine stabilite, după o anumită logică liturgică. În acest număr vom vorbi despre felul în care se construiesc bisericile ortodoxe.

Dintotdeauna Biserica a avut nevoie de biserici
Încă de la începutul creştinismului a existat nevoia ca adunările comunităţilor creştine să se facă în anumite locuri stabilite. La început, creştinii se adunau în case particulare ale credincioşilor pentru a săvârşi sfintele slujbe; dar nu pentru multă vreme, căci au început să fie consacrate anumite clădiri doar pentru acest scop.

Părţile componente ale bisericii
Cu toate că există o diversitate de moduri în care se exprimă arhitectura bisericească exterioară, orice biserică are în interior aceleaşi trei părţi componente: pronaos, naos şi altar. Unele biserici au la intrare şi un pridvor, închis sau deschis, de obicei cu arcuri sprijinite pe stâlpi de piatră.

Credinciosul când intră în biserică mai întâi intră în Pronaos. Aici, în vremurile vechi, stăteau catehumenii (cei care urmau să fie botezaţi) iar în vremurile mai târzii stăteau femeile, obicei păstrat şi azi, mai ales la ţară. De aici se pătrunde în Naos, partea de mijloc a bisericii. Naosul este despărţit de Altar printr-un perete de lemn sau zid, numit Iconostas, pentru că pe el sunt aşezate icoane. Iconostasul are trei uşi: cea centrală, în două canate - numite uşi împărăteşti, şi cele două uşi laterale, numite diaconeşti. Pe uşile împărăteşti e aşezată icoana Bunei Vestiri, iar pe uşile diaconeşti sunt pictaţi Arhanghelii Mihail şi Gavriil sau Sfinţii diaconi Laurenţiu şi Ştefan.
Icoanele de pe Iconostas sunt aşezate după o anumită rânduială. De o parte şi de alta a uşilor împărăteşti sunt aşezate icoanele mari, numite şi icoanele împărăteşti: în partea dreaptă Mântuitorul iar în stânga, Maica Domnului. În dreapta uşii diaconeşti din dreapta este aşezată icoana hramului bisericii, iar în stânga iconostasului Sfântul Ioan Botezătorul sau un sfânt ierarh. Deasupra uşilor împărăteşti se găseşte icoana Cinei celei de Taină, iar de o parte şi de alta se găsesc icoanele praznicelor împărăteşti. Deasupra Cinei celei de Taină se găseşte icoana Mântuitorului stând pe tron, iar de o parte şi de alta icoanele celor doisprezece Apostoli. Deasupra acestora, la mijloc se găseşte icoana Maicii Domnului sau a Sfintei Treimi, iar de o parte şi de alta doisprezece icoane cu proorocii Vechiului Testament. Deasupra tuturor este aşezată Crucea cu Domnul Iisus Hristos răstignit, cu Maica Domnului în stânga şi Sfântul Evanghelist Ioan în dreapta.

Altarul este partea cea mai importantă a bisericii, locul către care se îndreaptă atenţia credincioşilor şi locul de unde slujesc preoţii. În centrul Altarului se găseşte Sfânta Masă, pe care sunt aşezate: Sfânta Evanghelie, Antimisul (o pânză care are imprimată pe ea Icoana punerii în mormânt a Domnului), Sfânta Cruce, Chivotul în care se păstrează Împărtăşania pentru bolnavi şi sfeşnice pentru lumânări. În altar se mai găsesc: în parte stângă Proscomidiarul, adică locul în care se pregătesc Sfintele Daruri pentru Sfânta Liturghie, iar în partea dreaptă diaconiconul, locul unde se păstrează veşmintele preoţeşti şi alte obiecte necesare slujbelor.


Biserica, locul în care se coboară cerul pe pământ
Pereţii bisericii sunt pictaţi cu chipurile sfinţilor şi cu icoane după o rânduială bine stabilită. Totul în biserică este rânduit ca să înalţe sufletele credincioşilor către Dumnezeu, să îndemne la rugăciune şi la evlavie, pentru că aici este locul în care se săvârşesc lucruri cereşti pe pământ, cea mai importantă slujbă fiind Sfânta Liturghie.

Pr. Ovidiu Bostan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 43 - august 2010