Impasul monotoniei

Întrebarea cititorului: Sunt căsătorit de 5 ani. Ne-am iubit mult şi ne iubim şi acum, dar căsnicia noastră parcă a ajuns într-un impas. Mi se pare că soţia mea se comportă mai rece cu mine, deşi nu am greşit niciodată major... De ce? Şi ce pot face?

Răspuns: Într-o căsnicie sunt întotdeauna două persoane şi ca atare tot ce se întâmplă, mai bun sau mai rău, are legătură cu ambii parteneri. Pentru a răspunde cât mai la obiect la întrebare, vă voi spune că „Stăpânul îşi învaţă sluga hoaţă!“ Vreau să spun cu alte cuvinte că dacă soţia este „mai rece“, înseamnă că soţul ei s-a purtat în aşa fel încât „a lăsat loc“ pentru ca ea să instaleze un nou mod de a-şi aborda soţul, adică mai rece.
Adesea acest lucru se întâmplă soţiilor care au fost la început mai originale în modul de a-şi manifesta afecţiunea, iar el a răspuns mereu la fel, monoton, fără surprize, fără „schimbări de direcţie“ neaşteptate, fără noutăţi, prea „cuminte“. Asta pentru ea era sau a devenit ca şi cum ar citi în fiecare zi aceeaşi carte, sau aceeaşi pagină a aceleiaşi cărţi. Căsnicia este un organism viu, mereu în mişcare şi schimbare, aşa cum se întâmplă şi pe dinăuntrul fiecărui partener, fie că e conştient sau nu de asta. Organismul viu al căsniciei are un suflet al lui, care trebuie să fie hrănit cu o iubire mereu nouă, aşa cum de altfel este o iubire adevărată.
Dacă în fiecare LUNI spălăm rufele, MARŢI mergem la film, MIERCURI mergem la „mama“, JOI la cealaltă „mama“ şi tot aşa, atunci oricât de calm şi de jovial ar fi soţul, soţia ajunge să se plictisească. Dacă el nu observă niciodată când ea vine de la coafor, sau când are sandale noi, o fustă nouă etc, înseamnă că el „n-o mai vede“. Ea nu se mai simte iubită sau un punct de interes pentru el. Relaţia dintre soţi nu se răceşte brusc, dar dacă el „nu mai vede“, ea singură nu mai poate face mare lucru. El este un soţ model, dar „mort“, fără imaginaţie, iar ea se plictiseşte pe bună dreptate. Când se mai ceartă uneori furtunos şi tot aşa se şi împacă, este mult mai bine decât atunci când fiecare tace ca să nu strice „liniştea din casă“. Liniştea se strică oricum, dar insidios şi pe nebăgate în seamă...
Fiţi deci originali, nu neapărat „cum şade bine“. Fiecare căsnicie e altfel, e originală, nouă! Ajutaţi-o să rămână aşa! VORBIŢI unul cu altul despre ce vă deranjează, dar cu iubire şi încredere, NU cu reproş, şi totul se va schimba în bine. Asta dacă există iubire, pentru că acolo unde iubire nu e, nimic nu e!

Psiholog Dana Preda

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 6 - iulie 2007