Istoria mănăstirii. A fost fondată în anul 1959 de către părintele Sofronie. Localitatea în care este situată Mănăstirea Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Siluan Atonitul se numeşte Tolleshunt Knights şi aparţine districtului Maldon. În lumea ortodoxă apuseană, dar şi la noi în România, este cunoscută cu numele de Mănăstirea din Essex, o denumire oarecum improprie, deoarece Essex desemnează comitatul sau judeţul din care aceasta face parte.
În momentul în care a fost întemeiată obştea de vieţuitori, alături de părintele Sofronie s-au aflat încă şase persoane, bărbaţi şi femei. Din pricină că stareţul Sofronie nu putea călăuzi în acelaşi timp două obşti separate, mănăstirea a primit încă de la început această caracteristică distinctivă şi anume aceea de împreună vieţuire între monahi şi monahii, lucru destul de rar în monahismul ortodox.
Din punct de vedere jurisdicţional, a fost întemeiată cu blagoslovenia vrednicului de amintire părintele mitropolit Antonie Bloom. Însă, în cursul anului 1959 ea trece sub jurisdicţia directă a Patriarhiei Ecumenice, cu titlul de mănăstire patriarhală. Mai târziu primeşte titlul de stavropighie.
Viaţa de obşte. Când a întemeiat mănăstirea, stareţul Sofronie a vrut să se asigure că obştea va urma atât canoanele exterioare, cât şi nevoinţa lăuntrică. Tipicul mănăstirii este unul deosebit şi constă în repetarea Rugăciunii lui Iisus (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul) timp de aproximativ 4 ore pe zi (2 ore dimineaţa şi 2 ore seara). Practicarea acestei rugăciuni în obşte reprezintă o întruchipare reală a comuniunii frăţeşti între membrii comunităţii ortodoxe. Explicaţia acestui obicei este dată de faptul că monahii şi monahiile proveneau din naţiuni distincte şi, la început, nu existau cărţi liturgice traduse în engleză sau în alte limbi occidentale. Şi astăzi, de pildă, vieţuitorii de aici reprezintă 16 naţionalităţi diferite.
De asemenea, tipicul mănăstirii este alcătuit şi din slujirea Dumnezeieştii Liturghii de trei sau patru ori pe săptămână. Acest tipic este inspirat din experienţa Stareţului Sofronie în pustia athonită şi îşi găseşte similitudini în practica schiturilor athonite, la Sfântul Nicodim Aghioritul şi la Sfântul Paisie Velicikovski. Limbile liturgice în care se slujeşte sunt engleza, greaca şi franceza, iar muzica folosită este psaltica rusească.
Ansamblul Mănăstirii. Mănăstirea Sfinţilor Ioan Bătezătorul şi Siluan Atonitul este constituită din
- trei biserici (cea închinată Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Siluan Atonitul este şi cea în care se desfăşoară programul liturgic de zi cu zi, Biserica Tuturor Sfinţilor – adăposteşte la subsol mormântul stareţului Sofronie, Biserica veche – este un paraclis închinat sfântului Ioan Botezătorul şi are icoane pictate de Leonid Uspenski);
- trei trapeze (trapeza veche, trapeza nouă - mai spaţioasă şi trapeza sfântului Siluan Atonitul);
- Old Rectory (este clădirea cea mai veche a ansamblului Mănăstirii. Aici se găseşte biroul părintelui Sofronie, cu scaunul pe care acesta stătea atunci când spovedea, Biserica veche – paraclis şi o parte din chiliile monahilor);
- chiliile monahilor, chiliile maicilor, chiliile în care sunt adăpostiţi pelerinii şi alte anexe.
Editare de carte. Mănăstirea constituie, în acelaşi timp, un centru religios, dar şi un centru de editare de carte de teologie ortodoxă. Atunci când stareţul Sofronie s-a mutat în Anglia, mănăstirea a devenit editorul cărţilor ce cuprindeau gândirea teologică a sfântului Siluan Atonitul. În 1973 a fost publicată o traducere mai completă a vieţii sfântului Siluan; ea a fost urmată în 1975 de Wisdom of Mt Athos, o compilaţie a scrierilor Sfântului Siluan. După aceste cărţi, stareţul Sofronie a început să publice cărţile sale. Şi în prezent Mănăstirea editează cărţi folositoare, ce tratează o tematică variată şi reprezintă răspunsuri duhovniceşti la întrebările şi dilemele vremurilor noastre.
Vieţuitori cunoscuţi în lumea ortodoxă. Mănăstirea este împodobită atât cu ziduri şi biserici ce adăpostesc adâncimea Ortodoxiei într-o lume protestantă, cât şi cu monahi şi monahii dăruiţi de Dumnezeu cu talanţi ce nu sunt îngropaţi, ci rodesc roade bogate şi demne de urmat. Voi aminti într-o mică listă pe vieţuitorii renumiţi ai mănăstirii, dar întreaga obşte merită să fie pomenită pentru pilda de iubire creştinească, de răbdare şi de smerenie, de bucurie şi de simplitate. Aceştia sunt vieţuitorii cunoscuţi: Stareţul Sofronie, întâiul stareţ (1959-1993); Arhimandritul Chiril, al doilea egumen (1993-prezent), ucenic al Stareţului Sofronie timp de 27 de ani în Mănăstirea Sfântului Panteleimon, Sfântul Munte Atos; Arhimandritul Zaharia, autorul mai multor cărţi; Arhimandritul Nicolae V. Saharov, nepotul stareţului Sofronie, autorul cărţii I Love Therefore I Am (Iubesc, deci exist); Ieromonahul Rafail Noica (din 1993 retras în Munţii Apuseni în România), unul dintre marii duhovnici români contemporani, traducător al scrierilor părintelui Sofronie în limba română; Maica Magdalena, conferenţiar renumit, autoarea cărţilor traduse şi în română Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi şi Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă şi Maica Maria, iconograf în mozaic, autoarea tuturor frescelor în mozaic de pe faţadele anexelor din cadrul ansamblului mănăstirii.
Eufemia Toma
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu