Invitaţie de Revelion

Anul acesta am văzut oferte foarte atractive pentru a petrece noaptea de Revelion, oferind o gamă variată de servicii, preţuri avantajoase, confort maxim. Sunt de admirat toate eforturile pe care le face omul pentru a se simţi bine. De ce? Pentru că în acest fel ne putem da seama ce puteri putem debloca din noi pentru a realiza anumite scopuri.
Ofertelor de pe piaţă li se mai adaugă una, aproape deloc mediatizată: să te întâlneşti cu toţi prietenii tăi în locul căruia îi datorezi succesele tale, mângâierile pe care le-ai primit când erai deznădăjduit, umărul pe care ai plâns când lângă tine nu era nimeni să te asculte. Acest loc este biserica, iar oferta se numeşte Hristos.
Istoria a demonstrat că nu putem oferi nimic în schimb lui Dumnezeu ca răsplată pentru binecuvântările cu care ne răsfaţă, pentru că toate câte le avem le-am primit de la El. Ceea ce putem face, însă, este să ne sfinţim pe noi înşine şi darurile pe care le-am primit, printr-un minunat gest de iubire: „Doamne toate câte le am şi ţi le pot oferi sunt „ale Tale dintru ale Tale”, iar eu am cunoscut cât de mare este dragostea Ta pentru mine şi vreau să mă ajuţi să Te iubesc cu toată inima şi pentru todeauna”.
În general iubirea înseamnă renunţare. Renunţare la binele meu, de dragul celui(ei) pe care îl (o) iubesc. În felul acesta iubirea devine jertfă de sine, de binele egoist. Revelionul ne oferă oprtunitatea de a-i arăta lui Dumnezeu cât de mult Îl iubim. Şi pentru că Dumnezeu ştie care sunt neputinţele noastre, nu ne cere să renunţăm la masa de revelion sau la paharul de şampanie, dar vrea ca atunci când mâncăm sau bem să ne aducem aminte şi de El şi să-i mulţumim pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor, pentru că ne-a lăsat un loc atât de minunat în care să ne întâlnim, care este Biserica.
Oportunitatea pe care ne-o oferă revelionul este de a ne îmbrăţişa unul pe altul în biserică, de a ne ruga unul pentru altul, de a ciocni un pahar de şampanie în curtea bisericii.
Nu este prima dată când vreau să petrec Anul Nou în biserică, împreună cu credincioşii, iar printre împlinirile mele pastorale, clipele petrecute de Revelion în biserică mi-au adus cele mai mari bucurii. În fiecare an rugăciunile de mulţumire pentru binefacerile pe care le-am primit în anul încheiat şi de cerere pentru anul ce vine mi-au dat o mare încredere că Dumnezeu ştie să fie răsplătitor şi am simţit pe parcursul celor 365 de zile care au urmat că este cu mine, că mă binecuvintează şi mă înconjoară cu sfinţii Săi îngeri.
De aceea, îndrăznesc să vă invit pe toţi, tineri şi mai puţin tineri trupeşte, dar mereu tineri sufleteşte, care v-aţi simţit iubiţi de Dumnezeu, să începem Revelionul şi Anul Nou în biserică, pentru a ne putea împărtăşi din aceste bucurii; nu să renunţaţi la masă şi la paharul de şampanie, ci să ne întâlnim cu Hristos în biserică, pentru a-L putea duce înapoi, la masa lor.

Pr. Adrian Magda

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie