Boboteaza: sfinţire, curăţire, tămăduire

În fiecare an pe 6 ianuarie creştinii ortodocşi sărbătoresc Boboteaza, Botezul Domnului sau Arătarea Domnului. Cu acest prilej întreaga creştinătate trăieşte bucuria arătării Domnului la râul Iordan şi a Botezului Său săvârşit de Sfântul Ioan Botezătorul. Acesta, văzându-l de departe pe Mântuitorul Hristos, a spus ucenicilor săi: „Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii"(Ioan 1,29). În aceste cuvinte trebuie noi să căutăm motivul pentru care Domnul vine să se boteze. Fiul lui Dumnezeu se face om, ca pe om să-l mântuiască, să ridice păcatele oamenilor asupra Sa şi să le pironească pe cruce. La intrarea Sa în apa Iordanului, firea apelor se sfinţeşte, pentru că Stăpânul, atingându-se de făptură, îi dă acesteia harul Său sfinţitor curăţind apa de întinăciunea păcatelor oamenilor, devenind curată ca în ziua creaţiei, când toate erau „bune foarte." În felul acesta Domnul Hristos oferă apei putere curăţitoare deplină: prin Duhul Sfânt apa va curăţa de acum înainte nu numai partea exterioară, trupul , ci şi ceea ce nu se vede, sufletul omului.
De aceea, la această sărbătoare este obiceiul ca preoţii să facă rugăciuni pentru sfinţirea apei. Slujba pentru sfinţirea apei, dar şi apa sfinţită, se numeşte în popor aghiasmă. Apa sfinţită la Bobotează este cunoscută cu numele de aghiasmă mare, deosebindu-se astfel de apa sfinţită în cursul anului la Sfeştanie (aghiasma mică). Aghiasma mare nu se alterează vreme îndelungată, cu condiţia să fie păstrată corespunzător, în sticle curate, rămânând proaspătă, curată şi bună la gust ca în ziua în care am pus-o înaintea Domnului pentru sfinţire. Oricine poate să experimenteze aceasta, păstrând aghiasma mare în cursul anului şi folosind-o la nevoie: fie gustând din ea după o zi de ajunare, în duminici şi sărbători după ce venim de la biserică sau când suntem bolnavi , fie stropind casele, curţile şi grădinile de câte ori simţim nevoia.
Puterea sfinţitoare şi tămăduitoare a aghiasmei mari se vede din rugăciunea pe care preotul o înalţă către Dumnezeu: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului, fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească , ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţire a caselor şi spre tot folosul de trebuinţă"
Având în vedere că aghiasma mare are ca efect şi sfinţirea caselor, se obişnuieşte ca în ajunul Bobotezei sau cu câteva zile înaintea Bobotezei, preoţii să viziteze parohia întreagă pentru a sfinţi casele credincioşilor. Pentru sfinţirea caselor de Bobotează, credincioşii aşteaptă pe preot cu casa curată, cu lumânare aprinsă, cu miros de tămâie şi cu uşile larg deschise la toate camerele pentru a stropi preotul peste tot cu apă sfinţită. Este bine să ajunăm până la venirea preotului, ca să putem gusta din apa sfinţită şi să luăm anafură.
După ce preotul stropeşte cu apă sfinţită în toată casa, sărutăm Sfânta Cruce, apoi suntem şi noi stropiţi pe cap cu apă sfinţită. Acest gest al preotului trebuie să-l punem în legătură cu vremea prunciei noastre când am primit Taina Sfântului Botez şi „pecetea darului Duhului Sfânt". Stropirea noastră cu apă sfinţită are menirea de a ne înnoi Botezul, de a ne aminti că suntem botezaţi în numele Prea Sfintei Treimi, că prin Botez nu ne mai aparţinem nouă , ci lui Dumnezeu, fiind înfiaţi prin credinţă şi prin har.

Pr. Ion Tărcuţă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie