Crăciunul începe cu adevărat în inimile noastre!

Părinte, în ultimii ani perioada de dinaintea Crăciunului a devenit, parcă mai mult ca niciodată, o goană după cumpărături. Ce mai sărbătoreşte de fapt lumea de Crăciun?
Crăciunul reprezintă o provocare pentru creştinul zilelor noastre, care are de ales între dobândirea darurilor trecătoare sau a celor veşnice, între aparenţă şi realitate. Ne este tot mai greu să deosebim falsul de real într-o societate ce promovează atâtea forme fără fond şi „valori“ fără conţinut, care nu ne pot aduce împlinirea deplină, întrucât le lipseşte Dumnezeu. Societatea de consum şi mijloacele mass media ne „sufocă” în această perioadă cu o multitudine de „substitute”, în detrimentul spiritului autentic al Crăciunului: abundenţa de Moşi Crăciuni comerciali, berea cu “gust de Crăciun”, „spiriduşii“, săniile trase de reni, târgurile de Crăciun, marile reduceri din magazine, mega-show-urile din pieţele publice. Supermarket-urile devin locul manifestării unei febrilităţi a cumpărăturilor, care nu mai lasă loc păcii meditative a inimii. Toate aceste pseudo-valori au scopul de a ne distrage atenţia de la adevărata semnificaţie a marelui Praznic al Naşterii Mântuitorului, care este o sărbătoare a sufletului şi la care s-a adăugat, de-a lungul timpului, mult „ambalaj”. Nu spun că toate acestea sunt neapărat rele; tuturor ne place sa vedem oraşul împodobit, bradul de Crăciun, dar sărbătorirea în acest stil post-modernist nu trebuie să se facă în detrimentul relaţiei vii cu Hristos şi cu Biserica.

Americanii au început să înlocuiască denumirea de Christmas, care face referire clară la numele lui Hristos, cu aceea de X-mas, lepădându-se astfel de originea creştină a sărbătorii. Ce înseamnă pentru noi, creştinii, Crăciunul?
Pentru noi, creştinii, Naşterea Domnului, amintirea ei în fiecare an, are rolul de a ne adresa chemarea dumnezeiască la propria renaştere, căci scris este: „De nu se va naşte cineva din nou, nu va putea să vadă Împărăţia lui Dumnezeu”. Este un prilej pentru fiecare de a ne lepăda de omul cel vechi şi păcătos şi a ne îmbrăca în omul cel nou. Importanţa unică a Naşterii Domnului pentru umanitate constă în faptul că, făcându-Se Om, Fiul lui Dumnezeu afirmă în modul cel mai desăvârşit cu putinţă valoarea omului. Dumnezeu nu se mai adresează omului în mod indirect, întrucât se face El Însuşi şi Om, fără a înceta să fie Dumnezeu. Prăpastia dintre Dumnezeu şi om dispare, iar Dumnezeu afirmă astfel cinstea nebănuită la care a fost chemat omul.

Există o conexiune între sărbătorirea Crăciunului ca adult şi nostalgia după copilărie?
Da, există! Mie, personal, mi-ar plăcea să mă pot pregăti sufleteşte de Crăciun redevenind copil. Toate sărbătorile noastre creştine revarsă în inimi duh de mângâiere şi de împăcare, dar Crăciunul copilăriei noastre ni se pare a fi mai presus de toate. De Crăciun ni se face dor de copilărie, de inocenţa şi bucuria senină a acelor zile de basm, cu vers duios de colinde, când Pruncul Iisus, Sfânta Fecioară şi oştile îngereşti făceau parte din familia noastră. Sunt amintiri dragi sufletului nostru, în special pentru cei care au copilărit în satele din Ţara Făgăraşului, unde se intra la biserică dis-de-dimineaţă. Înfriguraţi, dar fericiţi, cu hăinuţele noastre simple, care nu erau de firmă, cu bunica de mânuţă, ne adunam la slujbă cu toţii, de la mic la mare şi ştiam să ne preţuim, bucurându-ne unii pe alţii. Trăiam intens înţelesul sărbătorii, într-o comuniune deplină şi în sufletele noastre era mereu un strop de dumnezeire.
A venit şi anul acesta vremea colindelor; o nouă generaţie de copii cu glasuri cristaline ne vor vesti: ”Praznic luminos, strălucind frumos”. Ţara Făgăraşului este bogată în tradiţii şi obiceiuri străvechi legate de acest mare Praznic. Cei mai în vârstă îşi amintesc cum, începând de la Sfântul Nicolae, se adunau în câte o casă şi repetau colindele din moşi-strămoşi. Era perioada anului cea mai frumoasă, căci se pregăteau intens, ca apoi fiecare familie să fie cercetată, colindată.

Peste tot în jur vedem în această perioadă tot felul de oferte de genul: unde să îţi petreci vacanţa de Crăciun, cu ce să te îmbraci la petrecerile de sărbători, cu ce să te mai răsfeţi în această perioadă sau cu ce cadou să îi uimeşti pe cei din jur. Cum ar trebui să privească creştinul aceste provocări?
Să nu uităm că în inimile noastre se află poarta spre o lume mai mare, de unde începe însăşi Veşnicia! Un creştin adevărat învaţă să privească dincolo de strălucirea artificiilor şi de fastul vitrinelor împodobite, care sunt atât de efemere! Însăşi scena Naşterii contrastează cu orice lux şi bogăţie: „Ieslea cea sărăcăcioasă a fost a Domnului casă”. Acea iesle „a adăpostit în interiorul ei ceva mai mare decât întreaga noastră lume”. La Crăciun, o lume nouă s-a coborât odată cu Iisus într-un umil adăpost, pentru ca „oricine crede in El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică!”

Părinte, cum să ne petrecem zilele de sărbătoare care ne aşteaptă? E la modă să pleci la munte sau, dacă nu îţi permiţi, măcar să mergi la o petrecere. Ce îndemn aveţi pentru cititorii noştri?
Să ne reamintim că nu valoarea materială, laicizată, a Crăciunului, este cea care contează, ci cea spirituală. An de an, trebuie să ne pregătim să păşim în clipa veşnică a fiecărui Crăciun! Îi îndemn în primul rând pe cititorii noştri ca, în timpul care a rămas până la Marele Praznic, să intensifice activitatea spirituală: să înmulţească rugăciunea, postul, milostenia şi faptele bune, să se spovedească şi împărtăşească. Domnul ne cere puţină nevoinţă, ca prin nevoinţă să ajungem la bucurie.
Pe toţi cei care mai au încă „părinţi pe pământ, nu în gând”, îi îndemn să îi cerceteze şi să îi bucure în aceste zile, în care nimeni nu doreşte să fie singur. Este momentul să le fim recunoscători celor care, cu trudă şi nesomn, au muncit „să le fie copilul cu o treaptă mai domn”.
Fie că vă împodobiţi casele sau nu, vă doresc să vă înnoiţi sufletele, dobândind simţăminte mai reale decât lumea în care suntem călători pentru o vreme. Crăciunul începe cu adevărat în inimile noastre! Hristos S-a născut cu trupul numai o dată, la Betleem, dar duhovniceşte Se naşte permanent în inimile noastre, prin Biserică, prin rugăciune, prin Sfânta Liturghie şi prin Sfintele Taine. Căci peştera din Betleem s-a transformat în nenumărate biserici creştine, răspândite astăzi în toată lumea. Ieslea în care a şezut Hristos este înlocuită astăzi cu Sfintele Altare, în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Să-I facem Pruncului Iisus loc să se nască în inimile noastre, cu harul şi puterea Lui! La ce ne-ar folosi oare dacă S-ar naşte de o mie de ori în Betleem, dar n-ar avea unde să-Şi plece capul în inimile pe care Le-a zidit pentru El?

Interviu realizat de Natalia Corlean

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie