Cuvinte veşnice: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice“

Pentru orice creştin ortodox cel mai important loc din lumea aceasta este biserica. Biserica este locul în care a devenit creştin prin Taina Sfântului Botez, biserica este locul în care aleargă atunci când are o bucurie, pentru a mulţumi lui Dumnezeu, sau la necaz – pentru a-I cere ajutorul. Întotdeauna credinciosul intră în locaşul sfânt cu sfială şi cu dragoste, pentru că ştie că aici sunt prezenţi sfinţii, oameni care au bineplăcut lui Dumnezeu în viaţa pământească, aici e prezentă Maica Domnului, pururea rugătoarea pentru noi, aici este tronul Sfintei Treimi, aici este locul unde Dumnezeu ni Se dăruieşte în chipul cel mai concret cu putinţă, prin Trupul şi Sângele Său, pe care luându-le în noi devenim noi înşine casă a Domnului.
Din sfânta biserică locul cel mai sfânt este Sfântul Altar, iar în interiorul Sfântului Altar, locul către care ne îndreptăm privirea şi rugăciunea este Sfânta Masă. Aici, la mijlocul Sfintei Mese, în locul cel mai de cinste tronează Sfânta Evanghelie, cartea care reprezintă şi mărturiseşte prezenţa reală a lui Dumnezeu. Sfânta Evaghelie este sărutată de preoţi de fiecare dată când aceştia intră în Altar, iar credincioşii o sărută şi i se închină la fiecare Utrenie. Evanghelia este cea care este deschisă deasupra capetelor credincioşilor la sfârşitul Sfântului Maslu în timp ce rugăciunea pe care o citeşte preotul în acest moment al slujbei mărturiseşte prezenţa reală, nevăzută şi protectoare a mâinii lui Dumenezu, care se află în Sfânta Evanghelie. Cuvintele citite în cadrul sfintelor slujbe din Evanghelie sunt cuvintele Mântuitorului adresate nouă cei de aici şi de acum, sunt cuvintele vieţii veşnice.
Atunci când Mântuitorul nostru Iisus Hristos a vorbit oamenilor despre cea mai mare taină şi cel mai mare dar pe care l-a făcut Dumnezeu oamenilor, Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Său, (episod descris de Sf. Evanghelist Ioan în capitolul 6) mulţi dintre ucenicii Săi au spus că este greu cuvântul şi nu pot să-l asculte. Atunci a spus Mântuitorul: Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă (Ioan 6,63). Cu toate acestea, mulţi dintre cei de atunci nu au mai urmat Domnului Hristos. Atunci a spus Iisus celor doisprezece: Nu vreţi şi voi să vă duceţi? (Ioan 6,67). Iar Sfântul Apostol Petru, luând cuvântul, a răspuns în numele tuturor: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. (Ioan 6, 68-69)
Iată, acesta este unul dintre motivele pentru care în Biserica Ortodoxă Sfânta Evanghelie este cinstită în mod deosebit, este ascultată cu evlavie şi aşezată la loc de cinste: pentru că ea conţine cuvintele vieţii veşnice. Noi ştim şi mărturisim că toate cuvintele spuse de Mântuitorul au valoare veşnică, căci El însuşi a spus: Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24,35). Ele au fost, sunt şi vor fi până la sfârşitul veacului cuvinte cu putere, cuvinte dătătoare de viaţă, cuvinte călăuzitoare spre mântuirea sufletului şi spre dobândirea Împărăţiei cerurilor pentru oamenii de pretutindeni.
Din păcate noi adesea ignorăm acest izvor de cuvinte veşnice, Sf. Scriptură fiind mai degrabă doar cinstită decât citită. De aceea, începând cu acest număr vă oferim o nouă rubrică, numită Cuvinte veşnice, rubrică în care vom pune înaintea dumneavoastră spre meditaţie câte unul sau mai multe versete din Sfânta Scriptură. Versetul de luna aceasta, la care suntem chemaţi să medităm şi eventual să-l şi memorăm, să ni-l facem al nostru, este tocmai acesta: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice (Ioan 6,68).

Pr. Ovidiu Bostan

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 23 - decembrie