Psihologii avertizează că părinţii nu se implică suficient în educarea copiilor. Şcoala dă vina pe familie, iar părinţii pe profesori. Biserica atrage atenţia că părinţii sunt responsabili de mântuirea pruncilor. Între timp, sondaje de opinie şi statistici rezumă dramele ultimei generaţii: violenţă, alcool, droguri... Cum trebuie să ne educam copiii, care sunt recomandările? Iată mărturii şi experienţe consemnate, începând din acest număr, într-o pagină dedicată educaţiei creştine.
Începem din acest număr un serial nou: despre educaţia creştină a copiilor. Sfaturile pe care le publicăm sunt preluate (cu acordul autoarei) din cartea Raising Godly Tomatoes. Elisabeth Krueger este o mamă creştină din Statele Unite care îşi creşte şi şcolarizează acasă cei zece copii. Cartea recent publicată în limba engleză şi disponibilă de asemenea pe internet adună laolaltă experienţa de viaţă, încercările, problemele şi soluţiile acestei familii. Sunt sfaturi utile care pot fi transformate în reguli sau pot fi adaptate, în funcţie de nevoile familiilor dumneavoastră.
Tentaţia majorităţii părinţilor este de a căuta reţete simple de educare a copiilor. Eu cred că reuşita sau eşecul în creşterea copiilor depinde de răspunsul la următoarele întrebări: care îţi sunt priorităţile , ce cunoşti despre autoritatea părintească, cât de determinat eşti să îţi separi copiii de influenţele lumeşti şi, în fine, cât de dispus eşti să renunţi la teoriile pur ştiinţifice şi să aplici principiile creştine în schimb.
„Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea ta îl vei învăţa pe el” (Psalmi, 93:12)
Am citit de curând despre o femeie care – după ce ani la rând nu a rămas însărcinată – s-a hotărât să înfieze câţiva copii mici. Tânjise să fie mamă şi a pornit în lumea părinţilor cu vise despre ce îşi imagina că avea să o aştepte. Ani buni mai târziu, mărturisea unei persoane apropiate că nu i-a plăcut călătoria ei ca părinte. Ba chiar ajunsese să urască maternitatea şi s-a simţit cu adevărat uşurată abia când „povara” a luat sfârşit. Ce trist! M-am întrebat ce va fi fost în imaginaţia acestei biete femei când şi-a adus pentru prima oară copiii acasă. Cel mai probabil avea în minte aceleaşi imagini despre copii pe care le au fetiţele mici care se joacă cu păpuşile. Se gândea probabil la bebeluşul care adoarme în braţele mamei, la copilaşul vesel care se joacă în linişte, la elevul dornic mereu să înveţe şi niciodată refractar, la adolescentul care îşi împarte trăirile cu mama şi tata, şi apoi la tânărul matur, pregătit să îşi întemeieze o familie a lui.
“Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi să le ai în inima ta şi în sufletul tău; şi să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli” (Deutoronom, 6: 6-7)
Nu vreau să spun că imaginile de mai sus ar fi total nerealiste. Eu însămi am trăit toate aceste stări alături de copiii mei. Dar subliniez că este totuşi doar o parte a realităţii. Deci dacă vă imaginaţi că viaţa va fi aşa, în toate situaţiile şi-n fiecare zi, e momentul să meditaţi ceva mai mult la asta. Pentru că nu e aşa! E mai aproape de realitate să vă gândiţi că dacă depuneţi eforturi susţinute şi continue, punând educaţia copiilor voştri pe primul loc, în fiecare moment, în fiecare zi, atunci situaţiile din fantezia de mai sus vor deveni realitate şi se vor întâmpla tot mai des, pe măsură ce copiii vor creşte. Şi nu veţi gusta bucuria unei relaţii oneste şi intime cu un fiu evlavios şi bine-crescut, decât dacă sunteţi dispus să faceţi din educaţia lui prioritatea numărul unu a vieţii dumneavoastră. Educarea copiilor trebuie să fie privită ca un angajament cu normă întreagă, fără pauze şi fără vacanţe. Dacă asumaţi asta, veţi primi “recompensa” mai curând şi mai minunat decât aţi fi putut visa vreodată.
Primul „principiu” în educarea copiilor, este – aşadar – asumarea responsabilităţii şi stabilirea priorităţilor. Despre celelalte fundamente, numărul următor.
(a consemnat Oana Dobrin)
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 13 - februarie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu